Stau de ceva lună cu un articol deschis în Firefox și tot vreau să zic 2-3 chestii despre el. Give you my damn piece of mind, cum s-ar zice.
Despre cafenele – și cum sunt așezate mesele. Subiect foarte fascinant, știu, dar pe mine mă frământă din mai multe motive pe care o să le expun imediat.
Dacă presupunem că espresso și cultura cafelei vine din Italia, știm cu toții că în Italia nimeni nu stă de vorbă cu orele ‘la o cafea’. Cafeaua nu e un gest social, e un gest individual. Poate greșesc, dar eu asta am văzut la fața locului. Bărbați singuri, la bar, comandă un espresso, îl dau pe gât ca pe vodcă și pleacă. Your little caffeine high. Femeile probabil au alt stil de a-și bea cafeaua dar nu sunt italiancă și nici nu știu mai multe. Ceva îmi da senzația însă că în Italia, spre deosebire de alte țări, nu e o crimă pentru o femeie să fie singură într-o cafenea. Cu telefonul, ziarul, revistă, ce-o fi.
În Franța în schimb, cafenelele și bistrourile (nu braseriile) au meșe afară orientate către stradă. Încurajează privitul, un sport mult mai interesant dacă ai un peisaj de admirat sau măcar activitate stradală, dacă nu stai cu o carte în mână sau un caiet de notițe. La Americani, altă poveste:
„In a traditional coffeehouse you sit and plot revolutions or listen to weird, challenging poetry. But Americans are not interested in the complexity of actual politics nor do they have an ear for poetry.”
Între timp, pare o idee foarte bună să oferi Wi-Fi în cafenele si sa aranjezi localul dupa modelul „veniți la noi întâi pentru WiFi, apoi pentru cafea” că să atragi mai mulți clienți dar devine o problemă atunci când lumea vine acolo și consumă o măslină pentru 3-4 ore de utilizat internetul. Unii le taie macaroana clienților, alții pur și simplu nu mai oferă WiFi gratuit. Pare greu de crezut, mai ales că în foarte puține lanțuri WiFi e ‘gratuit’ (în Starbucks UK e gratuit prin Starbucks Card care îți dă un cont la BTOpenZone) aici. Cu atât mai puțin în România, unde nici măcar nu am văzut rețele wireless (deși acolo unele locuri chiar ar beneficia de asta și adopția e suficient de redusă încât să nu fie abuzata..cred).
via BrandX
Lipsa WiFi-ului gratuit în mod intenționat e o mică parte din subiectul mai vast numit ‘choice architecture’ prin care poți să determini comportamentul unui grup de persoane prin introducerea anumitor elemente (că sunt produse sau servicii) care să ofere o perspectivă diferită și să ducă la o anumită alegere (cea dorită înaintea introducerii elementului de referință). Dacă vrei ca oamenii să vorbească între ei la cafenea, scoți WiFi. Dacă vrei ca oamenii să cumpere un pantof Nike de 300RON, introduci unul de 700RON și tot așa.
Dar revenind la scaune – în București mereu mi s-au părut ciudate cafenelele. Am fost în Costa într-un mall și mi s-a părut absolut bizar ca în cafenea să poți să bei alcool. Și să fumezi, dar asta e altă poveste. În schimb, aproape că nu aveau prăjituri, sau cele pe care le aveau arătau trist de tot. Mesele și scaunele în unele locuri nu invită statul jos sau relaxatul – ci stat drept, brațele tale proptite în ale scaunului. Dacă vrei ca oamenii să stea până târziu, alcoolul pare o idee bună. Tind să cred că nu e nici rău, nici bine în funcție de scopul localului. Dar Costa e o franciza care ar trebui să se respecte..sau nu. Sau poate adaptează.
Până la urmă rămân cu trei întrebări:
- Cultura definește formatul cafenelei? (suntem pregătiți să prestăm orice dorință)
- Cafeneaua definește cum ar trebui să fie cultura? (că în Franța, unde par să adopte conceptul Starbucks în defavoarea meselor afară)
- Ce e cafeneaua în contextul tipurilor de local? Dacă zic ‘pub’ toată lumea știe ce găsește acolo. Dacă zic ‘bar’ e la fel de clar. Cafeneaua bucureșteană e ori un bar care oferă cafea, ori o cafenea care oferă băuturi. Dacă zic ‘hai să ieșim la o cafea’ ne ducem într-un bar sau..?
„Unsurprisingly, not all American customers are crazy about having their chairs and power outlets taken away, though we think it’s a positive trend.”
Core77
Comentarii
7 răspunsuri la „studiu la o cafea”
Buna Andreea,
De vreo 3 luni mi-am mutat „biroul” in cafenelele si restaurantele din Bucuresti si am avut wi-fi in 90% din locatii. Bineinteles ca nu e deloc crowded reteaua deci si viteza e ok. Pe un patron de cafenea il costa f putin wi-fi-ul (abonament de 39 RON / luna pentru 50mbits/s metropolitan + router de 100 RON), deci e normal sa bage si sa promoveze acest mega feature. In acelasi timp sunt sigur ca daca m-as instala intr-un local doar pentru wi-fi, ar veni cineva in max. 15 minute sa ma oblige sa comand ceva :))
De altfel nu reusesc sa-mi explic de ce in occident wireless-ul este tratat ca serviciu suplimentar, in conditiile in care e atat de ieftin, aproape ca si curentul electric… Poate pentru ca oamenii platesc? 😛
Raspuns 3 in 1 la intrebari:
Cu siguranta cultura defineste formatul cafenelelor, iar cum in Romania nu exista o cultura in domeniu, anything works. Mese in strada, cafenele fara zona de nefumatori, cafenele de fitze ( cu produse de 2 lei ) etc. Se cumpara francize, se trantesc aleator unde se presupune ca ar fi vad comercial si aia e. Nu exista reguli, nu exista planuri pe termen lung, nu exista relatie de cauzalitate intre tipul cafenelei si „cultura locala”.
Unul dintre putinii vizionari in domeniul restaurantelor & cafenelelor din Bucuresti este Mugur Mihaescu. Vezi un articol interesant aici: http://mad.wall-street.ro/articol/Media-Advertising/86100/Ambitia-lui-Mugur-Mihaescu-in-afaceri-Lumea-sa-zica-Precis-e-a-lui-Garcea.html
Keep up the nice posts 😉
Curentul electric nu e ieftin, toata lumea are falsa impresie ca ar fi. De obicei e mai scump deoarece trebuie sa justifice investitiile in surse moderne de energie. Curentul poate fi de 2-3 ori mai scump ca internetul.
Acum a doua problema, in Marea Britanie problema nu se pune la fel. Daca ai o cafenea, nu poti sa ai internet cum ai avea acasa. Trebuie un cont de ‘business’ care nu e la fel de ieftin si trebuie sa te supui unor reguli care implica blocarea site-urilor cu continut dubios samd. Similar, nu poti nici sa pui muzica luata de pe net (torrents s.a.) in local, iti trebuie o licenta. Toata treaba devine foarte scumpa, si daca mai pui si curent si net pe care oamenii il folosesc dar nu respecta niste reguli de bun simt…well…
Aici nu vine nimeni sa te forteze sa pleci sau sa comanzi pentru ca nu e frumos ca obicei de customer service. Ar fi absoluta nesimtire sa te deranjeze pentru un serviciu pe care localul s-a angajat sa ti-l ofere. Atata timp cat nu te anunta nimeni la inceput de reguli, nu sta nimeni sa se uite peste umarul tau sa vada ce faci sau cat folosesti netul. Motiv pentru care Starbucks sunt zgarciti cu „internetul gratuit”.
Ce vreau sa zic e ca apreciez comentariul, dar nu ai de unde sa stii ‘dedesubturi’ si costurile reale si suplimentare…nu e asa de ieftin pe cum pare 😀
Asta si aici nu se practica ospatarii – se comanda la bar in majoritatea localurilor, pe modelul Starbucks/Costa/Nero
1. Un abonament business suficient pentru o cafenea medie nu depaseste 100 lire / luna. Vezi:
http://www.netcom.co.uk/products/index.php?cat=11
http://www.londonweb.net/index.cfm?asset_id=1450
2. Configurarea serverului/router-ului pentru a filtra site-urile se face o singura data. One-time fee.
In realitate eu cred ca s-a ajuns aici pentru ca oamenii care merg sa lucreze in astfel de locuri, sunt pur si simplu dispusi sa plateasca pentru internet, si isi permit. Asa cum utilizatorii de iPhone cheltuie de 3 ori mai multi bani pe aplicatii decat Androizii. Sa nu mai zic de hoteluri, unde 1 ora de net poate sa ajunga la 10-15 EUR. WTF?
However, cred ca subiectul postului era ceva legat de cultura :))
Cultura nu defineste cafeneaua, poate nivelul de cultura a proprietarului, sau averea pe care vrea s-o faca proprietarul.
Referitor la muzica, sunt o gramada de radiouri pe net de unde poti pune muzica pe o anumita tema (jazz, blues, funk, etc) si nu trebuie sa platesti, nici macar intr-un local.
Referitor la cafea, cred ca e o diferenta culturala – italienii se duc la cafenea pentru cafea, americanii (si romanii) pentru o discutie. De-aia cafeaua e de cele mai multe ori proasta in Romania si in SUA.