share la ploicica

Mi se pare trist că e aproape o regulă ca fetele, odată ajunse pe Facebook, să-și piardă neuronii. De exemplu, mă plictișeste foarte tare să citesc chestii de genul „ploicică” sau „finally a good night” sau „maramureș” mereu urmate de puncte de suspensie și ancorate de o poză în care figura stă proptită melancolic într-o mână. Cum adică ploicică? De ce ai vrea să dai share la ploicică?

Apoi vezi pozele, pozele nebunele. Fie că ni le facem singurele în photo booth, fie că sunt trase de prieteni, postăm portrete sub care se adună cârduri de iubitaaa…, ce frumu, așa îmi placi, sau: ești o scumpă, o dulce, o fantastică, o tare, o talentată, o mi-nu-na-tă! Nimeni nu pare să sesizeze penibilul, contrafăcutul sau idiotul.

via Maria Popistașu.