apartamentul, episodul final

in sfarsit a venit momentul sa ma mut din gluma de apartament in care am stat ultima vreme si de care m-am tot plans. Proprietareasa are de gand sa il vanda si a adus muncitori (sau mai degraba un muncitor) sa renoveze o parte din el, cum ziceam acum ceva vreme de firma cu ‘project manager’ intimidant.

A venit alta persoana decat ma asteptam: doi au masurat dar lucreaza doar unul, ceva polonez stabilit aici de vreo 7 ani de zile dar care inca nu intelege engleza perfect. Undeva la mijloc exista o problema de comunicare. Initial trebuia sa vina luni, a venit miercuri. Luni m-a trezit cineva la 7 sa-mi lase un container in fata casei pentru tot molozul care urma sa se adune. Se astepta ca eu sa stiu. Did I know about it? No I didn’t, dar l-am lasat acolo. Sa fie.

In miercurea fatidica, a venit si mi-a zis ca nu are toate materialele. Si ca sa o sun eu pe femeie, ca sa ii spun. Eventual sa ii aduc eu materialele, ca si cum am o bagheta magica si stiu ce ii trebuie, in ce cantitate, in ce culoare. I-am zis ca n-am cu ce sa il ajut si am lasat de stire la proprietareasa ca ii lipsesc materiale. A doua zi se repeta scenariul. Se face ora 8:15 si inca n-am plecat la munca pentru ca nu intelege ce vreau sa ii zic: n-am masina, nu e treaba mea, voi sunteti firma de constructii si daca ea nu le-a cumparat, le cumparati voi si i le adaugati la factura. Simplu! Din nou i-am zis ca o sun de fata cu el, se repeta scenariul: eu o sun la ora 8 dimineata, ea nici nu s-a trezit (are si copil) si plec la serviciu dupa ce ii zic unde e cel mai apropiat magazin cu materiale. Intre timp, in hol am parchet doar pe jumatate. Acolo i se terminase parchetul laminat.

Vineri a terminat baia si bucataria  – de unde ma asteptam sa gasesc gresie in ambele, de fapt am gasit ceva suprafata de laminat care imita gresia. Super.

Pe moment nu puteam sa ma intreb decat…de ce?! La cat de mica e baia & bucataria, mai bine lua gresie adevarata si gata. Dupa aia m-am convins singura sa nu ma mai gandesc la solutia ieftina. Pana la urma vrea sa scape de apartament, asa ca ce mai conteaza? Trebuie doar sa arate bine si sa il vanda. Cine il ia sa isi puna el gresie si faianta daca vrea. Problema e ca momentan nu cumpara nimeni apartamente, si cu atat mai putin au bani de gresie si alte nebunii, deci probabil o sa stea cu el nevandut ceva vreme.

N-a schimbat lucruri de care i-am atras atentia (gen masina de spalat care nu mai merge decat pe 2 programe din 10 sau ceva) pentru ca oricum n-ar trebui sa imi mai pese (pe 4 ma mut) si oricum cine o sa vina o sa aiba alte probleme: vecinii tembeli de deasupra. Imi dau seama ca pe masura ce le creste copilul o sa se inrautateasca lucrurile pentru ca deja si-au echipat apartamentul cu o trambulina care imi scartaie in creier toata seara cand vin de la munca. Solutia ei a fost sa ma duc la administrator sa ii zic. Si administratorul sa faca ce? Sa le zica sa isi puna sosete de lana? Sa mearga pe varfuri? Nu schimba cu nimic faptul ca peretii sunt ca din hartie si trambulina aia o sa enerveze pe cineva in continuare.

In weekend primesc alt mesaj cum ca ar trebui sa mut mobila in cealalta camera, ca o sa vopseasca la mine. Dar deja pare vopsit. Ma intreb daca cineva mai stie ce naiba se intampla in casa asta – eu inca nu am parchet in tot holul.

Am trecut de faza in care aveam bunavointa fata de loc – am ajuns in faza malitioasa. SPER ca o sa enerveze si pe altcineva, asta in caz ca reuseste sa duca de nas pe cineva. In mintea mea, ii urez mult succes si in fiecare seara ma culc cu gandul ca mai am cateva zile, toate lucrurile mele incap intr-o masina si ca pe 4 o sa dorm in alt apartament. Intr-o cladire din beton. Fuck yeah.

In rest, pot spune cu siguranta ca nu inteleg femeile. Nici logica lor uneori. Sau poate exista o logica, dar e secret si nu vad eu..

update fascinant: aparent nici dulapul din baie nu mai e sigur: aseara era sa cada peste mine pentru ca nu mai are cui sa il tina in perete. fml 😀