acum cativa ani, n-as fi crezut

sper ca aveti o vara frumoasa. carti postale din manchester.

Acum cateva zile, cand au venit bunica & mama in Manchester pentru ceremonia de absolvire, am petrecut cateva zile (intregi) la cumparaturi si prin magazine, pe langa plimbatul de rigoare si vizitatul chestiilor ‘turistice’. Manchester nu are prea multe – nu e un oras frumos, nu e un oras ‘placut’, temperatura nu trece niciodata de 15-20 de grade, iar daca trece e deja un fenomen. Dovada ca nimeni nu ma credea ca nu iese soarele, probabil au vazut pe pielea lor ca poate sa fie innorat toata ziua bine-mersi si sa nu stii unde e soarele pe cer. Dupa ce mi-au zis, mi-am dat seama ca soarele n-a mai fost de muuuult timp un reper pentru trecerea timpului. De fapt, daca vii dintr-o tara meditaraneeana sau doar cu soare, n-ai sti ce se intampla si de ce nu e totul in regula.

Anyway – printre altele le-am vorbit pe cat am putut despre ce fac oamenii si cum se distreaza ei in acest mirifc peisaj aproape post-apocaliptic pentru unii. Nu e oras ‘de vizitat’ cum e Viena. Nu e nici oras de vizitat & experimentat cum e Amsterdam sau Berlin.  Multi se fac praf nu pentru ca totul e atat de deprimant (desi ar fi unul din motive), ci din alte motive socio-culturale greu de explicat in cateva paragrafe. Pub-ul este esenta, intrarea in pub e o tranzitie, timpul si spatiul se dilata, regulile se schimba si tot asa. Dupa care atunci cand iesi, e ca in ‘la tiganci‘.

Au vazut si ce inseamna hen party in marea britanie – sau cel putin au incercat sa isi imagineze. Si fix asta o sa fac eu sambata. Ma duc la primul hen party, like, ever. Pana acum n-a fost cazul pentru ca nu am prieteni care se casatoresc. A fost mai degraba un caz de ‘prieteni ai prietenului meu’ care au devenit si prietenii mei (oarecum). Si evident, toti prietenii pe care nu i-am avut pana acum ori s-au casatorit, ori sunt logoditi. Nunta la care am fost invitati e in August si e ceva ‘mic si nu foarte pretentios’, dar se desfasoara in nordul Frantei, la un chateau, bineinteles.

Evident, pentru ca imi respect prietenii, ca sa nu zic tin la ei in mod neaparat (in lumea adultilor), nu am vrut sa pun intrebarea indiscreta ‘de ce in nordul Frantei, undeva pe stanga?’

Rude? Nu. Semnificatie speciala? Nu. Au mai fost acolo? Nu. De ce fix acolo unde nu merg nici trenuri sau alte lucruri (si nu exista nici hotel)?

Am lasat intrebarile deoparte si mi-am pus problema la modul serios: pot sa ma duc?

Raspunsul a fost nu, pentru ca nu am nici zile de concediu si nici nu am  £300 asa, din senin, sa cheltui pe mersul pana acolo, stat o saptamana la hotel si frecat menta pretty much dupa – in companie placuta, da, dar tot frecat menta. Cu parere de rau am zis pas si m-am gandit inca o data la gandirea din spatele deciziei. Suntem toti asa de bogati incat sa ne permitem £300 pentru o nunta? Oricat de anuntata ar fi. Nu – acum ceva vreme nici nu cred ca se punea problema de stat o saptamana intreaga. Evident, era tot la latitudinea noastra sa decidem cat vrem sa stam. Incorsetati fiind de deciziile celorlalti care stau o saptamana, ne simtim prost daca stam mai putin de atat. Dar cumva o saptamana inainte si dupa mi se pare o usoara exagerare – ca si cum invadez spatiul personal al cuiva in mod inutil. Am ajuns la intrebarea extrema: oare eu mi-as dori ca toti prietenii mei sa stea cu mine o saptamana, cat eu ma marit? Holy crap, nu. Asta e, unii sunt mai relaxati in privinta asta. Eu nu, oricat de mult mi-ar placea prietenii mei.

Dupa care a venit problema acestui hen party, care  costa £60 pentru costumatie, fara sa includa bauturile. Am stat din nou si m-am gandit…dintre toate lucrurile pe care le poti face, £60 nu e o suma modesta. Ce-i drept, ca group entertainment intre fete nu prea poti face mare lucru cu mai putin. Si daca vrem sa ne ducem la spa pentru o zi ne costa tot atat sau mai mult. Mi-e frica de idee, de costum, de toate acum cu o zi inainte. Acum cativa ani n-as fi crezut ca o sa ies si eu pe strada si o sa ne imbracam toate la fel ca sa sarbatorim nunta. Evident, suntem toti oameni cu bun simt, dar ceva in mine inca se revolta. Eu? Niste sosete? O vesta reflectorizanta? Tool belt?? Limuzina roz??? Vroiam sa renunt si la ideea de a ma duce, dar a intervenit iar vina asta. La nunta nu ma duc, la hen party nu ma duc – nu vreau sa creada ca nu-mi pasa chiar deloc de nunta ei. Dar acum ca ma gandesc la hen party, parca preferam nunta. Si totusi, creierul imi spune ca £60 e mai bine decat £300…£60 e mai bine decat £300. Vreau sa dispara sentimentul de vinovatie – putem sa ne vedem tot anul si sa facem chestii interesante care nu implica costume si sosete.

Se poate?