Azi, fix in mijlocul unei intalniri ma suna cineva. Aud telefonul vibrand si ma uit subtil peste cateva birouri ca sa observ ca intr-adevar al meu suna; cine suna nu stiu, dar era un numar de fix pe care nu-l mai vazusem pana acum. Ceea ce de obicei inseamna o banca, asigurari, ceva vanzari si alte lucruri plictisitoare.
Ii sun inapoi dupa intalnire, ca asa e frumos – si aud doar o melodie de fundal. O voce suava care imi spune ca ‘The caller knows you are waiting’ si ma intreb cine naiba e the caller si de ce se vrea asa de important. Are they onto me?
Imi raspunde o voce – secretara – si imi dau seama imediat ca e asiatica. Ii zic cine sunt si incepe sa-mi explice ceva ce n-am inteles nici pana la ora asta, dar mentioneaza numele proprietarului apartamentului in care stau. Imi zice ca trebuie sa vina sa faca ceva si trebuie sa vorbeasca cu project managerul si sa se puna de acord pentru o ora care sa imi convina si mie. Ii zic eh, oricand dupa ora 6 e bine. In mintea mea, insa – project manager? Parca trebuia sa-mi puna gresie in baie. Project manager? Alo, aici bullshit job title generator. Vrem sa va facem o oferta!
Sau acum dam nume oamenilor ca sa se simta mai bine? Femeia de serviciu e de fapt ‘cleaning operative’, nu?