chestia cu facultatea

Stau de ieri in fata calculatorului si ma gandesc ce sa scriu despre cei 3 ani de facultate si-mi dau seama ca la ora asta in Bucuresti sunt o gramada de bugetari care protesteaza in Piata Victoriei (se pare). Si eu stau si scriu despre cat de bine a fost in ultimii trei ani – si nu prea uneori;

Am mai zis de ce n-a fost tocmai ideal contextul si probabil m-as fi bucurat mai mult de facultate daca bunicul meu si mama ar fi ramas inca pe lumea asta dar n-a fost sa fie. In perspectiva, ma bucur ca n-am folosit evenimentele astea ca scuza sa renunt sau mai rau, sa aman examene si cursuri cum a facut cineva in ultimul an si era aproape mandru de faptul ca el mai avea o luna sa lucreze la licenta pentru ca avea o inmormantare cat noi, muritorii de rand, ne chinuiam sa terminam si sa dam totul la legat. Nu iti confera avantaje, it makes you a douchebag. Pentru ca n-am alt cuvant mai bun si idiot parca nu suna bine in contextul asta;

Pe masura ce a trecut timpul, ma tot intorceam si imi dadeam seama cat de rai si plini de venin sunt unii oameni in Romania (ca sa nu zic Bucuresti, ca probabil oricum sunt de peste tot). Ca bine zice delice, ce oameni! Ma bucur sa fiu intr-o tara in care 60% cel putin se declara atei si nu se construiesc catedrale de mantuire, ci sine de tren de mare viteza, in care nu totul e perfect – departe de asta – dar macar la munca parca e o placere sa mergi, stiind ca oamenii cu care lucrezi vor sa faca ceva. Nepotrivirile de caracter sunt alta problema, dar cel putin nu suntem ca in bancul ala cu romanii, vopseaua si calul.

Am avut colegi irlandezi, japonezi, tailandezi, vietnamezi, africani (Botswana, Africa de Sud, Ghana), polonezi, letonieni, francezi, canadieni, pakistanezi, ce-o mai fi, cred ca putine tari au ramas nebifate de pe lista ceea ce pe mine personal ma bucura; nu simt ca mi-au invadat spatiul sau ca au stricat totul, ba din contra. Singura chestie pe care au stricat-o (probabil pe viitor) e bugetul de calatorii – daca as putea, as face inconjurul planetei acum si as incepe cu Tailanda si Vietnam din ce am vazut si auzit 🙂

Habar n-am cum sa cuprind faptul ca nicio zi nu seamana cu cea de dinainte, desi uneori asa pare. Multe dintre lucrurile care se intampla aici trec in banal, desi imi dau seama ca nu oriunde in lume te asezi la masa in acelasi loc cu Manchester United si lumea nici nu se mai holbeaza (decat daca sunt turisti), am trecut peste faptul ca un bilet de autobuz e aproape £4 si bicicletele sunt peste tot – inclusiv critical mass, unde cea mai ciudata zi a fost ziua in care s-au dat prin oras goi-goluti pe biciclete. Cred ca partea care imi place cel mai mult e ca nimic nu mai socheaza pe nimeni, in loc sa se reuneasca ‘sfatul batranilor’ si sa decida ca nimic nu e bine, totul e prost si tinerii din ziua de azi se poarta scandalos; eu personal urasc chestii de caracter si felul in care se poarta unii oameni, ca doar lupul isi schimba haina dar naravul ba. Prosti sunt si aia cu bani, si aia fara, si aia cu haine roz cu buline, si aia fara – nu discriminez 😀

Mi se pare grozav ca in sfarsit am terminat, stiu ca n-ar trebui sa ma plang cand altii au facut cinci ani de facultate, ca nu incep un master inca, ci ma duc sa lucrez, but my GOD, in sfarsit am timp sa scriu despre tot felul de prostii fara sa ma gandesc ca trebuie sa ma duc sa invat pentru ceva examen. De fapt, inca nu pot sa ma relaxez complet pentru ca n-a trecut inca socul (stiu ca suna trist) 😀