Eff-ing, en-, em- dash. Cratima de toate zilele. Cum se injura.

Nu stiu cata lume aici stie ca undeva, de unde imi placeau o gramada de chestii graphic design & art direction related am mutat intr-o persoana careia ii plac literele, tiparele, tipografia si fonturile (desi ma doare inima sa le zic fonturi, cand ele sunt typefaces pentru noi snobii interesati de subiect).

Si printre altele ma amuz cand mai am prieteni din ro care zic „effing … (train running late again)”, care e de fapt „f*cking … (train running late again)”. Daca ii intrebi de ce zic effing, cu siguranta stiu de la ce vine dar nu si de ce ‘effing’ in profunzime. Pai ‘f’ se pronunta ‘f’ si ca sa nu zici un cuvant urat, zici doar finalul ‘-ing’. Si lumea brusc stie.

Cine se gandeste la Marea Britanie ca un loc in care ne purtam ciudat, bem numai ceai, conducem pe partea gresita a drumului si avem double deckere stie ca e o tara civilizata (intr-o oarecare masura si la radacini). Nu e frumos sa tipi, sa gesticulezi, sa faci scandal si daca un englez a facut scandal, ori are rude prin strainatate, ori e chiar nervos. Undeva la mijloc exista o oarecare ipocrizie, normal. Daca nu iti place, nu faci scandal, deci nu esti onest cu persoana de la magazin sau de oriunde.

Revenind la effing, cum am lamurit ca nu se face scandal, evident nu se injura si nu in public. Am observat ca fetele de provenienta indiana injura, uneori in gluma si alteori surprinzator de mult, si fara cenzura. Cele asiatice nu injura deloc, nu in engleza, nu in public. In limba lor e alta problema dar inca mi-e dat sa dau peste o alta asiatica sa scoata un cuvant urat. Unele englezoaice injura si ele si exista mult ‘effing’ in varianta necenzurata. Uneori si pe mine ma apuca dar niciodata fara motiv. Procesul de a injura atunci cand e neaparata nevoie se extinde si la sofat. Cine conduce aici dupa ce a condus in Italia sau alte tari haotice observa ca nu se claxoneaza. Cine se plimba pe strazi e socat ca nu aude claxoane. De ce? Doar in caz de extrema urgenta. Nu doar ca e acolo.

Effing e uneori inlocuit cu ‘sodding’, iar ‘Sod’s law’ e legea lui Murphy in interpretare Britanica. E folosit ca un fel de alternativa la ‘tipic, nu-i asa?’ sau ‘culmea!’ . Se evita cuvantul urat – dar de unde si pana unde effing?

In ortografie, exista cratima. Dash. Exista cratima dubla. Care nu se traduce prin double dash. Ci ‘em dash’. Iar cratima simpla e ‘en dash’ (respectiv en-rule si em-rule).

Effing vine dintr-o perioada in care cenzura interzicea astfel de cuvinte in ziare, in special in citate si inca e folosit de jurnalisti respectabili. Effing este F—ing, deci cuvantul urat cenzurat. Lumea a inceput sa-i zica effing ca urmare a acestei cenzuri dar incepusera sa apara probleme cu „Damn it” care a fost cenzurat ca D— it asa ca lumea i-a zis ‘dash it’. Si stim deja ce inseamna ‘eff off’.

Dar de ce ii zice la cratima dash sau en dash sau em dash cand e dubla? Pentru ca en dash are aceeasi latime ca litera ‘n’ si em dash, guess what, aceeasi latime cu litera ‘m’ adica dublul lui n si intr-o carte ‘m’ ocupa de doua ori spatiul lui ‘n’. Asa ca si cratimele sunt scurte, respectiv lungi.

Yay.