Din afara

Am prea multe insemnari care sunt scrise dar raman nepublicate. Uit, ma iau cu lucrul, ma enervez, intru intr-o intalnire, ceva se intampla si se pierde sirul.

Dar acum cateva zile Nadia de la HotCity m-a intrebat cum de vad schimbari in Bucuresti. Vad schimbari in comportamentul (unor) oameni si vad schimbari in estetica cel putin. E la fel de adevarat ca unele zone arata mult mai bine vazute o data la cateva luni, la fel cum e si faptul ca unele arata mai rau fata de cum erau.

(ASE s-a schimbat la fata de exemplu)

Dinauntru, cand ajung mereu sunt stiri despre cum se asteapta bani de la nu stiu ce fond, de la Uniunea Europeana, de la matusa din Italia. Cine stie. Oamenii care spun ca se asteapta fonduri uneori uita sa ne spuna si ‘uite ce s-a facut cu ele’ atunci cand intr-adevar s-a facut ceva (si nu i-am facut disparuti). Problema e cu asteptatul asta, ca asteptatul omoara. Nu vreau sa dau exemple concrete dar mereu le notez undeva in mintea mea pentru ca mereu le observ dar am senzatia ca imi inchipui lucruri.

Nu stiu cat de relevant ar fi exemplul Neculce vs. Iorga. Pentru necunoscatori, am fost acolo prin generala si liceu si in generala Iorga arata urat. Neculce, cand am ajuns la liceu, arata si mai rau. In sala de sport ne schimbam in fostele dusuri, geamuri sparte, chiuvete distruse, o paragina. Ambele licee erau in zona de influenta a primariei sectorului 1. Neculce cred ca astepta mereu sa primeasca bani de undeva, cumva, preferabil de la primarie si se minuna de faptul ca mergeau mereu catre Iorga. Eu ma ofuscam pentru ca in drum spre casa, Iorga ori se renova, schimba acoperisul, schimba interiorul, vopsea, punea parchet, facea teren de fotbal cu peluza artificiala (nemaiauzit) si in general arata din ce in ce mai bine. Cat am fost eu acolo nu dar plateam o gramada de chestii gen fondul clasei, al scolii, etc. pe cand in Neculce se practica o pseudo-mandrie. Noi n-o sa va cerem niciodata bani (desi s-au cerut pana la urma) dar asteptand dupa bani de undeva a insemnat ca abia cand terminam eu s-au pus termopane si s-au schimbat niste chiuvete si s-a vopsit pe ici pe colo. In rest cam tot deplorabil arata, cel putin din perspectiva placerii de a fi intr-o cladire. Cine a vizitat vreodata Consiliul Britanic in Bucuresti, asa, cu motiv sau nu, descopera ca poate sa-ti faca placere sa fii undeva si doar sa existi. La fel si cu AISB dar deja e un exemplu nerealist cand fiecare elev plateste cam $20,000 pe an pentru privilegiu.

Liceul n-a vrut sa ceara bani si n-a ajuns nicaieri. Iorga in schimb, cat am fost acolo parea ca sta pe o gramada de bani dar ce-i drept nici reparatiile necesare nu erau de colo. Am fost secati de bani pentru tot felul de fonduri dar acum trec pe langa el si ma gandesc ca arata foarte, foarte bine. Mai conteaza toti banii pe care i-am dat? Poate ca da, dar in ceea ce priveste cartierul si comunitatea daca vreti, arata altfel. As zice ca e o placere sa treci pe langa, mai ales vara. Daca au primit bani de la primarie sau donatii de la parinti (colectarea de fonduri nu e obligatorie dar depinde) nu stiu, dar cert e ca au inceput de buna voie si nesiliti de nimeni sa imbunatateasca lucrurile si n-au asteptat nemurirea sufletului sau banii primarului, contribuabililor din alte parti..cine stie.

Azi e un articol pe MediaFax despre criza sociala si institutionala a Romaniei.

în perioada iunie 2008- septembrie 2009, au fost adoptate doar acte normative disparate, lipsind măsurile structurate pentru reformarea justiţiei

Cam la fel se intampla si in invatamant de altfel. De cand am fost eu la liceu si pana acum s-a schimbat de zece ori schimbarea. Treapta, admitere, clasa a 8-a? A 10-a? Bacalaureat…cinci probe? Sase probe? Obligatorii? La alegere? Masuri disperate si aici (si peste tot, dar la asta pot sa fac referire) pentru ca lumea se plange ca scoala e plictisitoare, elevii nu mai invata, nu mai e respect pentru profesori, diplomele se iau prea usor, cine stie. Sentimentul este ca nu exista competenta in interiorul ministerului, sau cel putin bun simt. Cand trusturile scriu despre ce-l doare pe fiecare, cine o fi la putere in invatamant reactioneaza cu o masura disperata ca sa para ca se face ceva si din cand in cand mai apare o materie, mai dispare una, se baga o carte, se scoate alta, un capitol, doua capitole, se re-editeaza carti intregi si te doare CAPUL cate culegeri poti cumpara intr-o viata de om pentru ca s-a schimbat materia. De uniformizare nici nu poate fi vorba prea curand.

*

Cat mama era inca in viata era ingrozita de cate culegeri ti se cereau la scoala si pentru ca ce se impunea nu corespunde cu ce vrea profesorul, trebuia sa ajungi in Libraria X si sa ceri cu stiu-ei-cine si ti se da. O metoda absconsa dar enervanta de a invata ce trebuie sa inveti, asa cum trebuie si nu asa cum zic ‘cartile date de minister’. Uneori aveau dreptate dar de ce doamne iarta-ma trebuia sa facem toate bazaconiile astea si sa tragem la xerox pagini intregi? Am urat intotdeauna chestia asta si cand am inceput sa invat in Marea Britanie jur ca prefer sa dau £35-£40 pe o carte pe care o sa o tocesc tot anul, capitol cu capitol si daca stau bine si ma gandesc, banii o sa-i recuperez inzecit peste ani si ani de zile.

In schimb, masurile disperate (de unde si ‘de afara’ din titlu) sunt un efect al lipsei de putere, perspectiva si influenta.

Putere pentru ca nimeni nu mai e in control incat ce dicteaza sa fie litera de lege si sa se pastreze asa

Perspectiva pentru ca nu mai stii nici cine-ti sunt elevii macar. Bine ca mai apare cate un studiu facut de o agentie de publicitate sau comandat de un client pentru ca institutiile nu par sa se deranjeze foarte tare sa afle cine sunt astia de 13-14 ani pentru ca daca inca mai umbla cu cheia de gat, sandvisul pe care-l faci pentru la scoala nu-l dau la caini, il vand la colegi si de banii castigati isi iau telefoane mobile. Li se rupe de faptul ca la bac nu ai voie sa copiezi, dovada fiind culegerile si foile rupte pe care le gasesti in dreptul ferestrelor de la toalete dupa examene (Pana intr-a 8-a habar n-aveam de ce, atunci am descoperit)

Si influenta pentru ca nu mai poti sa fortezi pe nimeni sa te placa.

Cum zicea cineva, exista persoane care nu stiu…si exista persoane care nu stiu ca nu stiu.

Cam atat cu micul meu of, anume ca Romania uneori pare ca sta cu mana intinsa si asteapta si daca nu primeste se bosumfla si isi ia jucariile si pleaca.

* Poza e de la scoala centrala cand am turnat un spot pentru Cris-Tim

Un răspuns la “Din afara”

  1. Mama si cat de repede a fost uitata perioada asta. In afara de cultura mai mult sau mai putin generala si de perioada in care am programat jocuri am uitat aproape complet perioada liceului.