Un joint pe o terasa

Atunci cand ies in oras si nu am idee unde ma duc (cum ar fi terasa MNAC la care am ajuns din aproape in aproape) mi se intampla cele mai curioase lucruri. Ca omul incult care nu a mai fost pana acum la muzeu, a trebuit sa intreb vreo trei jandarmi pana sa ajung acolo.

Cum asteptam eu sa vina persoana cu care ma intalneam, suna telefonul si ma gandesc sa ma asez pe o margine dar pierd sirul minutelor state acolo pentru ca dupa (probabil) vreo 20 de minute vine un jandarm sa zica ‘hai de-acolo’ si sa arate bastonul. Pe moment m-am intrebat daca sunt lunetisti prin cladire si ma impusca cineva in secunda unu dupa minutul 29 dar am intrat pentru ca oricum incepuse sa ploua. Si unde ma asezasem erau urechelnite, deci oricum cladirea pare sa se protejeze singura.

Cand am intrat si m-au trecut prin filtrul de securitate s-au simtit obligati sa ma intrebe si ce am in portofel cand l-am scos din buzunar. Si sa se uite la buletin. Si sa inspecteze si telefonul nitel. De ce o sa ramana un mister dar sa zicem ca asa e protocolul, trebuie sa vezi cati bani au cei care intra la o terasa. E ca in scena aia..”nu va suparati, avem voie sa facem poze la metrou?” – „De ce nu, e doar un metrou!”

Si pentru ca ajung in Romania mai repede decat ajung la Londra, m-am intalnit si cu gasca Paul Colman/Doug Graeme si John Griffiths in acelasi loc.

Am plecat cand simteam ca lumea deja e prea cool, muzica prea tare ca sa-i zbier unei prietene in ureche (si ea mie) si cineva imi zice „cred ca daca veneam in blugi ma opreau la intrare” dar altfel foarte frumos si racoros sus pe terasa iar Mr. Akufen, cat am prins, de asemenea de mare efect.

Bonus, acum pe chestionabil surround around set from MNAC. Minunat.

Architexture