Crab

via sciencefun

Am o problema cu parfumurile folosite sau emanate de alti oameni, in special cand ma simt intoxicata de ele si le miros peste tot. Cum am o problema cu cei care se dau cu tone de parfum sau fac baie intr-o sticluta cu totul. Sunt unele arome pe care nu le inghit si n-as vrea sa le miros toata ziua, dar altele care imi fac placere in mod curios, cum ar fi mirosul de rufe proaspete, lasate la uscat in mod natural, cu balsam si toate cele. Mirosul fetei de perna si mirosul asternuturilor proaspat spalate, ca in reclamele alea in care ti-ai dori ca aerul proaspat de munte sa fie in apartamentul tau sau in camera de uscat a blocului, depinde de la caz la caz.

Lamurind problema detergentilor, nu am avut niciodata senzatia ca mirosurile se amesteca, sau poate am avut norocul si se completeaza unul pe altul (detergentul si balsamul ma refer). Imi place sa aerisesc si sa intre aer in casa dimineata si in timpul zilei si tot asa. Probabil ca fiecare camera are un miros specific, fiecare persoana, fiecare haina. Mie nu-mi place mirosul specific al oricarui-produs-folosit-de-colega-de-apartament pentru ca imi miroase a, hm, in lipsa de alta descriere mai buna, a old people and soap, cum zice Willy Wonka in Charlie & the Chocolate Factory. Miroase a ceva intre pudra de talc si cosmetice de la 1930. Si se disipa in toata casa uneori.

Ce ma perturba e faptul ca uneori cainele ei ajunge la mine in camera si aduce aceasta dara de miros, nefiind sigura daca vreau sa ma apropii de caine (creatura foarte simpatica uneori, cand vrea) sau sa stau departe si sa-mi tin nasul. Because god damn.

Azi in schimb ma gandeam cum ar fi sa-mi iau un crab. Asa, ca un fel de tribut albumului ‘fat of the land‘. Si sa las crabul sa misune prin casa asa cum misuna si cainele. Cainele intra la mine in camera si crabul sta in usa. Crabul zice ‘bau’ si cainele se sperie. Crabul il musca de coada, cainele se fereste. Crab summons mudkip. Hop.

Chiar cred ca mi-ar trebui un crab uneori. Crocodilul e prea agresiv si pretentios.