Am o bucatarie…

Si nu doar pentru ca a venit in dotarea casei. Cel putin asa ar fi stat lucrurile pana acum ceva vreme. Dar de curand a aparut un spot la Lurpak intitulat ‘Saturday is breakfast day‘ asa ca am extins conceptul catre ‘saturday is slow food day’. Stiu ca asta tine de viata mea neinteresanta dar pentru mine e o revelatie faptul ca incep sa invat sa gatesc. Cumva ma distreaza foarte mult emisiunile de genul gatit cu vedete sau femeile care se declara anti-talent in bucatarie. Jamie Oliver avea dreptate cand spunea ca oricine poate sa gateasca, dar eu cred ca a ‘gati’ inseamna mai mult decat a sti cum sa-ti faci un ou prajit, un cartof prajit, o supa la cana. Cred ca e o arta in aceeasi masura in care e o industrie, dar o sa prefer intotdeauna gatitul experimental, si asta nu doar ca sa imi justific erorile 🙂

Uitandu-ma la un top 50 al restaurantelor din Europa, nu pot sa nu observ cele doua clasice pe locul intai (El Bulli si The Fat Duck) si ma bucura sincer ca gastronomia inca mai e apreciata; pana la urma cred ca restaurantele de lux nu scot un profit extraordinar de mare, dar macar toti bucatarii nostri celebri incaseaza o gramada de bani si mai imping industria alimentara de la spate, cel putin daca e sa credem in teoria circulatiei ideilor, serviciilor si produselor de la elite la mase. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Intotdeauna voi fi o fana a mancarurilor fine, poate si din cauza faptului ca abia mananc si mi-e greu sa ma plang ca e „portia prea mica” 😀

In viata mea neinteresanta altfel, am gatit sambata si mi-a facut placere, in mod ciudat. Ce e si mai periculos e ca s-ar putea repeta gestul 🙂