Adevarul e ca nu stim

Dupa faza cu Skittles si Twitter, bineinteles ca s-a renuntat la twitter pe pagina principala a site-ului din cauza mesajelor cu continut nepotrivit (sa le zicem asa). Acum e doar pagina de pe Wikipedia. 

Bineinteles, odata cu fiecare campanie care face ceva oarecum diferit in peisajul online, ne repezim sa scoatem articole care contin cuvinte gen ‘buzz’, ‘word of mouth’, ‘digital’, ‘social media’ si alte prostii in care analizam daca e bine sau nu e bine ce fac. Cum e articolul asta din Business Week pe care il inteleg complet, considerand audienta revistei. Subtitlul ‘social media still stumps the experts’ ar fi, in traducere libera, clientii inca nu stiu cu ce se mananca social media. E oarecum de inteles cand nimeni nu poate sa explice ce inseamna ‘viral’ ca stare de a fi a unui material (fie film, articol, ce-o fi). Chestie pe care o patim mult prea des este sa mergem intr-o intalnire cu cineva si ei sa ne intrebe ce definitie dam unui „viral”. Ma zgarie pe urechi si as face cadou multora cartea lui Jenkins despre Convergence Culture dar tot trebuie sa dai o definitie aproximatia cuiva si e destul de greu. Trebuie sa-i faci sa inteleaga ca e ca si cum ai avea doi oameni la o cofetarie, unul mananca o prajitura si ii explica celuilalt ce gust are. Pana nu incerci singur nu stii ce e. Daca ala iti zice ca e naspa, te intrebi daca e doar el sau si tie ti s-ar parea naspa dar din nou, nu vei sti pana nu incerci.

„Many of those attending the social media conference complained that the tools currently available to measure the return on investment from social media aren’t very sophisticated.”

E adevarat ca e greu de masurat. Avem reach dar nu stim daca avem si depth (sa-i zicem profunzime). Stim ca mesajul ajunge si ca il vad atatia si atatia dar nu stim ce fac cu el sau daca schimba cu ceva lucrurile. E o conversatie foarte, foarte lunga ce nu prea isi are rolul pe blog. How do you measure digital?

Skittles a facut exact asta: suntem primii care ne avantam in asa ceva asa ca o sa gresim si altii o sa invete (orice om de marketing ar putea spune asta). Eu nu cred ca au gresit si ca au invatat din asta, ci doar ca au invatat. Greseala nu e a lor, decat daca as fi persoana care s-a opus de la bun inceput. Un fel de ‘vezi, ti-am zis eu!’

In principiu cei care tin la marketing-ul traditional o sa zica ‘nu’ aventurarii pe taramul digital, nou, audiente prin cine stie ce locuri pentru ca sunt greu de masurat rezultatele. Cu publicitatea traditionala ai libertatea de a putea intrerupe o campanie care nu merge asa cum te-ai asteptat pentru ca putem sa punem la dispozitie unelte care zic ‘asta vrem, asta avem acum, ce facem mai departe?’. S-a discutat despre acelasi lucru si la TFM&A si lumea incepea sa plece din sala cand se vorbea despre ‘concepte’. Cam asta e ‘mood-ul’ general.

S-a mai discutat si despre ideea unui ‘Chief Community Officer’ dar inca nu stim daca ar trebui sa fie la client, la agentie, o a treia persoana – va trebui sa infiintam companii care sa se specializeze in asta?

The truth is, we don’t really know. We make it up as we go along. 

Parerea mea foarte sincera. Dar suntem liberi sa experimentam si sa convingem clienti care gandesc la fel ca noi, poate asa o sa aflam!