Am citit vreo trei opinii la Cristi pe blog despre print, moartea lui si toti prietenii, incat m-am gandit sa scriu si eu ceva despre subiect, nu neaparat ca as fi cine stie ce autoritate in domeniul print-ului dar ca in publicitate, you either lead, follow or get the hell out of the way. Nu sunt o fana uriasa a printului, si in special nu a sutelor de reviste care servesc niste nise foarte mici aici. Exemplu: Lancashire Life. Exista cel putin trei reviste despre par, una in plus despre parul femeilor de culoare, una pentru asiatice. Vreo sase reviste gen Star si Ciao sau ce altceva mai exista, 10-12 pentru gatit PLUS reviste gratuite sau de vanzare in supermarketuri (Sainsbury’s, Tesco, M&S au fiecare cate una), Jamie Oliver are propria revista, exista la fel vreo 50-60 de reviste despre barci, camping, rulote, mountain biking, road biking, sanatate, fitness si tot asa, reviste despre cultura LGBT, LGBT fashion, LGBT lifestyle, LGBT de toate. So believe me, print is annoying. Unele din ele ar trebui sa moara pentru ca nu rezolva o problema urgenta si nici nu satisfac multe alte criterii.
Parerile, asadar, cu mentiunea ca pe masura ce scriu o sa folosesc un limbaj nu tocmai formal. Nu de alta dar m-as plictisi eu citind totul cu voce tare din nou.
- Orlando Nicoara: „In momentul in care generatia +40 (hai, +35), adica cei care cumpara print acum, o sa dispara, atunci printul va avea cele mai mari probleme. Desigur ca vor ramane ziare si reviste tiparite dar, as paria eu, la un 10-20% din cate sunt acum.”
- Iulian Comanescu: „Oamenii aşteaptă să fie ghidaţi în aceste timpuri tulburi, au nevoie de lideri de opinie şi de informaţii, analize, interpretări pertinente, iar lucrurile nu se opresc doar la criză şi recesiune. „
- Stefan Chiritescu: „Un personaj de 40 de ani poate avea aceleasi obiceiuri de consum media ca si unul de 20. desigur vorbim de calitatea nu de cantitatea consumului de media. Consecinta directa a acestei afirmatii este ca printul si digitalul nu se exlcud ci se completeaza in functie de momentul de consum si de tipul de beneficiu urmarit.”
- Citesc Guardian si alte ziare care vin in fiecare zi (fie la facultate, munca, in alte parti) si continutul e atat de stufos incat niciodata nu am timp sa citesc cap-coada. E doar o aproximare fidela a intereselor personale, cu puncte de vedere suficient de interesante incat sa citesc putin peste jumatate din continut. De ce zic putin peste jumatate? Pentru ca imi ia cam 20-25 de minute sa fac chestia asta si nu am mai mult timp la dispozitie pentru a intra in detalii. Cat despre restul ziarelor, mai iau si informatii din The Daily Telegraph sau tabloide uneori, as the job requires,
- La facultate nimeni nu citeste reviste decat daca sunt aduse de altcineva dar nu are rost sa intram in discutia ‘preturi studentesti’. Cat despre ziare, Guardian costa £1 pe zi (90p) si 30p pentru studenti dar tot nu e suficient pentru unii.
- Colectionez Vanity Fair cand am ocazia si altele pe care nu le gasesc la coafor ca sa ma conving ca de fapt n-am nevoie de niste caramizi in casa (Vogue Martie cantareste cam 600gr), dar pana si asta o pot gasi online fara sa platesc £3 pentru continutul care ma intereseaza, deci as putea sa renunt cu o oarecare parere de rau;
- Tot despre pastrat ziare si reviste in casa, nu vad de ce as face asta cand pot sa le reciclez (ziarele) sau sa pastrez doar editii care chiar mi-au placut in caz m-as la ceva gen Vanity Fair, din care as pastra doar 6/12 in fiecare an. Planuiesc ca atunci cand termin facultatea, daca mai exista, sa ma abonez la W Magazine si un ziar care sa imi vina acasa- Guardian te lasa sa te abonezi doar la anumite editii (de ex. daca vrei ziar doar luni, luni si duminica, vineri si sambata – esti liber sa alegi) ceea ce ma bucura pe mine dar nu ii bucura pe ei in buzunare probabil. Desi chiar si asa, suspectez ca o sa raman cu o gramada de reviste necitite. Singurul motiv pentru care m-as abona ar fi sa intru intr-un ritual propriu si personal care sa imi permita timpul de lectura.
„The great advantage magazines have is glossy pictures. It’s better to read on paper than on the web but it’s much better to look at pictures on paper than on the net. Brides magazine is going to be the last one standing.”
- Daca reteaua sociala mi-ar permite cumva, as cumpara in mod constant reviste glossy gen Marie Claire, Vogue, Tatler si altele. Dar nu am prietene care sa vina in vizita pe la mine, de fapt e un produs al faptului ca suntem o generatie oarecum disfunctionala, toti inchiriem apartamente sau impartim case cu alti oameni, nu toti suntem adepti ai ideii de ‘double dating’, prietenii mei nu sunt in relatii de lunga durata whatsoever, si pana in 30 de ani nu sunt nici ei fani ai ideii de ‘dinner at your place or mine’. Nu am pe cine sa ‘entertain’ la mine acasa si daca as vrea sa ‘entertain’ pe cineva. Nu citesc in baie. Putinul timp pe care il petrec acasa il petrec dormind, gatind sau uitandu-ma la filme pe DVD, la House sau alte tv series.
- N-o sa platesc niciodata pentru continut online atata timp cat eu caut doar calitate; pot oricand s-o gasesc in alta parte cand am nevoie de ea.
„Charging for content forces discipline on journalists: they must produce things that people actually value.”
„For those of us old enough to still care about going out on a Sunday morning for our doorstop edition of The Times, it will mean the end of a certain kind of civilized ritual that has defined most of our adult lives.”
- Cat despre alte obiceiuri, daca intr-adevar nu vreau sa ma plictisesc, exista intotdeauna Tabbloid care creeaza un fel de mini-ziar in format PDF din feed-uri la alegere si il trimite zilnic sau cu program. Daca intr-adevar imi pasa si vreau sa creez calitate online sau din tot ce scriu cei pe care ii cunosc, bag feed-urile acolo si o data pe saptamana, sa zicem vineri, imi vine un PDF cu toate articolele lor de pe blog. Minunat.
Having said that, eu nu fac parte din ‘majoritatea’ oamenilor, majoritate care inca apreciaza timpul petrecut departe de calculator, ca si cum calculatorul este ceva virus.
Comentarii
Un răspuns la „De ce eu nu (prea) citesc reviste IRL”
m`am recunoscut in articolul asta. inainte cumparam multe revise glossy (cosmopolitan, bolero, elle-mai rar, etc) dar in urma cu 2 ani am descoperit site`urile mondene si de gossip si asa s`a dus motivatia sa mai cumpar reviste (ma interesau vedetele in special).
am avut si colectii de reviste (a fost una care n`a rezistat mult in RO, ii zicea ’20 de ani’-simpatica) dar niciodata nu m`am pus sa citesc ceva din urma, ceea ce practic transforma colectia intr`un maldar de maculatura.
avand in vedere ca am computer+internet si acasa si la servici nu cumpar nici ziare. citesc ziarele romanesti si straine pe net, imi selectez singura informatiile, nu ca intr`un ziar real din care 3 pag sunt politica, 3 sport, 3 mica publicitate si jumate de pagina ce ma intereseaza pe mine probabil.