Somebody Else’s Phone #2

In caz ca nu v-ati plictisit inca, Nokia inca ruleaza update-uri in fiecare saptamana (le gasiti si pe blogul W+K London sub tag-ul ‘somebody else’s phone‘) si in caz ca te-ai lipit de o poveste anume sau de toate, exista si un rezumat.

Imi placea campania la inceput dar nu credeam ca parte din interactivitate inseamna sa rulezi povestile la nesfarsit. Am urmarit-o pe Jade cateva zile dupa care a devenit absolut neinteresant pentru ca probabil am o problema cu ce inseamna „intim”. Ce e intim pentru altii nu e intim si pentru mine si viceversa. Nu pentru ca nu mi-as lua un telefon Nokia Supernova (nu indeplineste cerintele, oricat de frumos ar fi) sau pentru ca nu apreciez campania (multi oameni mor de curiozitate sa afle ce e in telefonul altora), ci pentru ca vorba lui zoso, daca ai ceva de ascuns, nu o faci la telefon sau pe computer. Daca te limitezi doar la cele doua sau nu intelegi cum functioneaza treburile suficient, o incasezi in mod exemplar 🙂

E o intreaga arta a furtului despre care am putea sa vorbim foarte lejer. Multi o ignora sau o trateaza cu superficialitate – „n-o sa imi citeasca nimeni mesajele” / „n-o sa imi afle nimeni parola”. Daca esti cinic, te gandesti ca „daca imi afla cineva parola vreodata, n-as vrea sa fie acolo ceva ce altii ar putea citi”. Inseamna sa traiesti constant gandindu-te la ce zic altii sau ce cred altii despre tine dar atunci cand conteaza (chestie de imagine, de exemplu) atunci asta e pretul pe care il platesti. Cand iti place sa crezi ca e important dar esti prea ocupat si acaparat de alte treburi, ceva ce tu consideri doar al tau iti poate oferi o senzatie de intimitate. Pana cand pica in mainile cuiva. Una din expresiile mele favorite trebuie sa fie „You throw yourself onto the fire and you’re surprised you get burnt?”

Evident asta ne face persoane foarte plictisitoare. Nu e nimic acolo! Nicio declaratie despre ce gandesti sau ce simti! Cum poti sa traiesti asa? Cum pot altii sa traiasca fara sa stie nimic despre tine? Si cum traiesc oare cei care chiar nu sunt interesati sa stie lucrurile astea despre altii? As zice ca o ducem chiar foarte bine 🙂 Daca imi pierd telefonul nu pierd valoarea lui sentimentala, which is soul-destroying and the last thing I want. Sau daca stiu ca am poze dubioase cum zice Maddy, nu vad de ce ar trebui sa ma fac toata rosie la fata. Nu e ca si cum le-a facut altcineva si nu e ca si cum altii nu m-ar cunoaste. E minunat. Nu trebuie sa dai explicatii nimanui pentru nimic! Dar oricum nu faci poze dubioase pentru ca nu stii unde ajung. Plus ca daca esti tipul tembel le pui in share pe vreun program P2P si poti cauta in voie fisiere cu ‘My Pictures’ ale altora (ca sa dau doar un exemplu).

Dar in lumea unui cinic…de ce sa iti pierzi timpul cu prostii de genul cand sunt alte lucruri mai interesante de facut decat de explicat lucruri sau sters mesaje si poze?