Unele lucruri sunt greu de digerat – acum ceva vreme ma gandeam la ce zicea Stefan Stroe, ca uneori plannerii sunt transparenti din multe puncte de vedere si mai putin inclinati sa ‘dea din casa’ atunci cand vorbesc despre munca. Asta si simplul fapt ca iti trece prin fata ochilor o cantitate enorma de informatie. Cea mai mare dilema a mea momentan este ca e atat de multa informatie si am lucrat si cunosc in continuare oameni care se asteapta la standarde ridicate. Nu oameni care o sa se uite peste o prezentare de-a ta sa zica ‘scoate cuvantul asta ca s-ar putea ca oamenii de la client sa nu-l inteleaga’.
M-am gandit atat de mult la chestia asta incat am ajuns la concluzia ca e foarte trist sa fii in postura persoanei care lucreaza si vrea sa faca lucrurile mai bine overall dar se loveste de alti oameni din ‘bransa’ care habar n-au ce vrei sa zici.
Stai si te intrebi ce inseamna notiunea de „cunostiinte de bun simt”. Ce e bun simtul si cum il definim? Habar n-avem. Un fel de ‘fuck it’. Cineva bine zicea ca „we don’t explain, we explore”. Atunci cand vine vorba sa explici ceva ce au zis altii e mai greu decat atunci cand produci tu ceva bucata de munca sau vii cu un gand. Stai si te intrebi din nou daca nu cumva ai folosit termeni prea sofisticati atunci cand ceilalti se uita la tine ca si cum n-au inteles nimic sau n-au inteles mare lucru.
Alt exemplu ar fi o conferinta de care am auzit de la Alin Zainescu, anume aia cu tineri antreprenori. Fun facts de pe pagina aia: 92% vor sa porneasca un start-up si intrebati daca au un antreprenor la care se raporteaza, Marius Ghenea a primit opt nominalizari. Tata, Trump si Prigoana au fost nominalizati si ei de cativa dar ma uimeste faptul ca Warren Buffet a aparut doar trecator in lista, de Zuckerberg nu zice nimeni, Sergey Brin? Cine or fi si astia si cine a mai auzit de ei? Nu tu fondatorul Facebook sau Google. Pana si cel mai bogat om de pe lume paleste in fata atentiei pe care a primit-o in mass media Marius Ghenea cu afacerile sale. Sa nu fim neintelesi, e foarte bine ca un antreprenor roman e top of mind ca model la care sa se raporteze dar e de cateva ori mai ingrijorator ca ori nu poti sa tii minte niste oameni care au lucrat la o scara mai mare (si mai importanta) sau nu stii care e povestea lor de succes si cum au ajuns acolo unde au ajuns ca antreprenori.
Ori, in mod deloc cinic, eu credeam ca oamenii care se duc la astfel de evenimente au deja o vaga idee despre ce inseamna antreprenoriat (probabil lui Dragos Novac i-ar fi cazut parul daca ar fi trebuit sa ii ia de la zero pe unii) si cauta mai multa informatie, nu incearca apa cu degetul zicand ca in urmatoarele x luni 92% vor sa porneasca un start-up. Post-mentorship ar trebui sa faca un fel de sondaj sa vada cati inca mai vor sa porneasca o afacere pe cont propriu.
Nu stiu daca ati citit sau o cititi pe Bogdana/o urmariti pe twitter dar acum cateva zile a constatat ceva ce constatasem si eu dupa ultima lui carte:
De ce zic de Malcom Gladwell? Pentru ca in ultima carte (Outliers) zice ceva in genul asta:
…an astonishing 14 on the [Forbes 75 richest people in history] list are Americans born within nine years of each other…almost 20% of the names come from a single generation – born between 1831 and 1840 in a single country. The list includes industrialists and financiers who are still household names today: John Rockefeller, born in 1839 (the richest of the lot); Andrew Carnegie, 1835; Jay Gould, 1836; and JP Morgan, 1837.[…] It was when all the rules by which the traditional economy functioned were broken and remade. What that list says is that it was absolutely critical, if you were going to take advantage of those opportunities, to be in your 20s when that transformation was happening.
If you were born in the late 1840s, you missed it – you were too young to take advantage of that moment. If you were born in the 1820s, you were too old – your mindset was shaped by the old, pre-civil war ways.
Deci raspunsul ar fi ca la 20 de ani sa fii un fel de kid genius way ahead of his/her time?
Comentarii
Un răspuns la „Digestive”
Apropos de comentariul vis-a-vis de Outliers… cred ca de fapt nu o varsta anume e „critica” (desi e posibil) ci mai degraba o anumita perioada de dezvoltare psihica, una care implica in general maxima independenta de gandire.
Avand in vedere ca in secolul acela (cred ca) studiile erau mai scurte, din nou, in medie, s-ar putea ca perioada optima pentru independenta in gandire sa fie mai spre late 20’s, early 30’s pentru contemporani.