Inca de anul trecut aveam un coleg de apartament gay. Pe langa mici excentricitati ale lui si alte aspecte peste care am trecut, am cunoscut inca doi tipi gay care sunt la acelasi curs cu mine si printre altele am ajuns si in acelasi grup. Unul din cei doi locuieste acum cu fostul meu coleg de apartament desi, fie vorba intre noi, ii spusesem la ce sa se astepte; fostul coleg spala de aproximativ patru ori pe zi si de cand se angajase la Selfridges (pt. necunoscatori department store de lux) avea acea senzatie de ‘fac asta pentru ca imi permit’ si o oarecare inclinatie catre lucruri de oarecare prost gust sau nejustificate, doar asa, pentru ca poate. Brusc se uita la noi toti de undeva de sus desi nimic nu justifica asta – cred ca multa vreme l-am enervat pentru ca nu prea acordam cine stie ce importanta locului unde lucra, sau oricum eram prea ocupata ca sa am timp sa barfesc ce se intamplase in nu-stiu-ce episod la televizor. Plus ca nu ma uitam la televizor. Avea gust si nu isi lua kitsch-uri sau alte prostii, ceea ce e numai demn de lauda pentru de multe ori poti sa cazi in capcana ‘scump dar urat’ (vezi Louis Vuitton camo bags) sau ‘foarte scump si hidos’. Daaaaar..
Vorbind despre una alta, imi zice ca vine intr-o dimineata acasa de la cumparaturi cu o geanta de umar si se lauda ca a dat vreo £400 pe ea. Geanta Gucci. Ceea ce OK, e o investitie pe termen lung si te tine o viata dar ceea ce nu inteleg este de ce il bate la cap mereu pe colegul meu ca masina il costa prea mult cand plateste £400 pe an pentru asigurare. Si nu pe luna sau o data la doua luni pentru genti Gucci sau pantofi.