In momentul in care incepi sa lucrezi in publicitate, inveti sau esti invatat cateva lucruri foarte importante:
- The consumer is not a moron
- The consumer is not a moron
- The consumer is not a moron
- The consumer is not a learning machine
- The consumer isn’t as interested in advertising as you are
- The consumer is sensitive to the tone of voice you use
- The consumer is not a moron
- But he’s not exactly your wife either, pentru ca de cele mai multe ori iesim cu oameni care ne seamana si bineinteles, sa fim rezonabili, nu toti au salarii mult peste medie si isi permit excentricitati, plus ca
- The consumer does not listen to obscure indie/electronic music si tot asa.
Dupa ce inveti aceste lucruri, toti se asteapta sa produci reclame sau concepte, sa vii cu idei care nu jignesc inteligenta consumatorului, chiar daca acel consumator este un cocalar sau mai stiu eu ce pitipoanca. Bineinteles, daca ai retinut primele reguli te vei gandi ca nu e frumos sa reprezinti un anumit segment de populatie in mod evident, in tarile in care poti sa dai in judecata pana si supermarketul ca te-a pus sa faci ceva ce religia iti interzice. In principiu si cand primesti foarte putine reclamatii, risti sa ramai fara reclama. Da, e foarte enervant cand trebuie sa iti pui manusi sa faci o reclama sau ai de-a face cu niste clienti mult prea conservatori, in situatia in care una din regulile planner-ului este sa nu te multumesti cu ‘the safe side of things’.
In fine, printre altele esti pus sa observi tot felul de trenduri si alte chestii. Muzica, vocabular, moda, ti se spune sa fii interesant si sa fii interesat, ceea ce esti permanent. Sa stai cu ochii larg deschisi si sa asculti tot, sa analizezi si sa procesezi informatia si sa o dai mai departe imbunatatita.
Doar ca exista doua momente foarte importante:
- Cand consumatorul te insulta si il pune pe Gigi Becali la egalitate cu parintii ca idol in viata.
- Cand nu ai incotro decat sa accepti aceasta informatie SAU sa iti aduci aminte ca lucrezi in industria care ar putea schimba lucrul asta.
- Tipul „arat bine” si succesul ori vine de la sine, ori e generat/amplificat de faptul ca arat bine (conteaza mai putin ce se intampla cu adevarat in viata mea): Brad Pitt, Cristi Chivu, Angelina Jolie, Adela Popescu, Andreea Raicu, Nicoleta Luciu, Adrian Mutu
- Tipul „cant sau am cantat si oamenii inca ma tin minte”: Andra, Andreea Balan,
- Tipul „sunt bun/a de gura si am ajuns departe”: Teo Trandafir, Andreea Marin-Banica, Mircea Radu, Mircea Badea, Traian Basescu, Dan Diaconescu
- Tipul „ce-am facut in politica e mai putin important decat numarul de aparitii in presa sau la televizor”: Adrian Nastase, Mircea Geoana, Emil Boc, Calin Popescu Tariceanu etc.
- Tipul „ce de fraieri s-au lasat prostiti si ce de bani am eu acum”: Gigi Becali, Ion Tiriac etc.