Ce nu este twitter pentru mine

• Nu este my effin’ RSS feed. Nu imi pun insemnarile pe twitter pentru ca nu scriu insemnari de tipul ‘stiri’ pentru ca toata lumea sa stie la vreo ora fixa.
• Nu este tot una cu Yahoo Messenger pe care nu il folosesc, pur si simplu pentru ca toti oamenii cu care mi-as putea dori sa vorbesc sunt deja pe twitter si suntem (geografic vorbind) prea departe ca sa aranjam sa ne intalnim. Intru pe Yahoo o data la doua luni ca sa gasesc spam, mesaje de genul ‘ce faci, n-ai mai intrat de 2 saptamani‘, numarul fiind incrementat cu fiecare mesaj trimis, bineinteles in concordanta cu numarul de saptamani in care nu am fost online.
• Nu este locul in care sa povestesc despre fiecare lucru mic si marunt, desi uneori este permis si chiar acceptabil, pentru ca scurte fragmente despre nimic se transforma intr-un portret sofisticat al vietii celor pe care ii cunosc. Lucru pe care nu il faceau inainte, pentru ca nimeni nu m-ar fi sunat sau dat un mesaj sau ar fi pus status pe messenger ‘gatesc si nu mai am piper’ sau ‘soferul de taxi nu m-a dus acasa ca nu stau in drumul lui, ce bou’ si tot asa.
• Nu este locul in care sa spun de fiecare data cand iesi cu cineva intr-o intalnire one on one, pentru ca poate ei nu isi doresc sa apara pe twitter ca fiind in compania mea si dupa aia, daca tot ne facem publica orice intalnire, nu ne mai lipseste deloc intimitatea cand se mai trezeste cineva sa zica ‘unde sunteti la cafeneaua x ca vin si eu’. Not nice.
• Nu este nici aplicatia pentru telefon pe care o accesez inainte sa adorm sau in timp ce vorbesc cu cineva, de fapt nici SMS-urile nu sunt si n-ar trebui sa fie, doar asa, pentru ca dau impresia ca sunt mai interesante decat cel sau cea cu care stai de vorba.
• Nu e nici loc de refulare pentru absolut toate balariile care mi se intampla zi de zi, decat daca sunt intr-adevar iesite din comun, nu ‘am vrut sa imi platesc factura la UPC si era coada, ce nesimtiti!’ pentru ca in ceea ce priveste companiile cu servicii proaste, marea majoritate a utilizatorilor scriu deja nenumarate insemnari pe blog si forumuri despre ele.
• Nu e o alternativa la a cere pareri sau recenzii de restaurante si terase pentru ca pe cati utilizatori are Twitter, pe atat de diferite sunt parerile. Subiective.

That is all. Subiectiv, bineinteles.