Blog deprimant – si de ce

De bine ce ziceam ca am un blog depresiv, am intalnit doua remarci ale unor prieteni zilele astea.

1. Citind articole pe care le citesc cei care fac strategic planning, te simti batran. Pe langa conceptul de a face prezentari in powerpoint pe care nimeni nu le intelege sau a explica un pie chart de care nu-i pasa nimanui altcuiva, noi traim cu satisfactia ca ne place ceea ce facem. Acum regret si nu regret ca n-am facut psihologia. Nu ca n-as fi putut sa fac publicitate, dar ar fi fost o cale mai complicata si as fi aprofundat niste concepte pe care nu vroiam. Te simti batran pentru ca inseamna a avea experienta sau a invata experienta altora si a incerca sa o intelegi. Multi oameni sug cand vine vorba de punctul doi si altii nu inteleg primul concept asa cum trebuie.

2. Este deprimant pentru ca mereu esti pus fata in fata cu obiceiuri, date si alte chestii pe care trebuie sa le interpretezi si chiar daca jobul tau nu se termina atunci cand iesi din birou, te deprimi pentru ca intelegi mai multe decat ceilalti, te enervezi mai putin si a doua remarca a fost ‘parca n-aveti deloc emotii’. Ba avem, avem doar standarde absurd de ridicate. Si avem emotii cand ne uitam la o reclama sau la o  modalitate de comunicare care ne place si facem ‘Uuu. Tare!’ Nu stiu la altii cum e, dar a dus la un cinism ridicat in propria mea persoana.

Sa continuam, deci.