O chestie care imi place la Romania este faptul ca aici lucrurile merg si insighturile sunt destul de evidente, brandurile nu au o istorie atat de veche incat sa se fi incercat totul si sa se fi ramas in pana de idei si asa mai departe. De ce zic asta? Pentru ca acum ceva vreme era un articol in BrandWeek despre faptul ca in Statele Unite exista companii, respectiv poate agentii de publicitate ce aduc oamenii in focus group si ii hipnotizeaza pentru a afla ce cred ei cu adevarat despre brandul lor.
Poate multi se intreaba de ce asta, „ce absurd suna hipnoza”, eu nu sunt o fana a ideii pentru ca imi da senzatia ca ai ramas in pana grava de inspiratie daca ai apelat la asa ceva. De aceea peste tot in aceasta industrie, in special in Marea Britanie exista o competitie foarte mare intre oamenii interesati si oamenii buni cu adevarat. Si pentru ca exista convingerea ca trebuie sa gasesti latura emotionala a oamenilor si sa o exploatezi – evident, cu rafinament, pentru ca la sfarsitul zilei foarte, foarte putini se indoiesc de deciziile lor de cumparare daca sunt multumiti cu produsul, respectiv nu toti sunt la fel de curiosi cand au avut anumite produse si categorii de produse la dispozitie timp de ani buni de zile.
Din observatiile si studiile care ne vin, desi nu e frumos sa zic asta, sistemul de „trial and error” si „nu imi pasa ce brand cumpar atata timp cat isi face treaba asa cum vreau eu” se intampla doar in categoria de produse necesare (vitale as putea spune) – cum ar fi detergenti si alte asemenea produse. Incerci, incerci, cand gasesti unul care iti satisface nevoile de foarte putine ori te intrebi „cum o fi cu altul” – fenomenul de „m-am casatorit cu brandul pe care il folosesc”. Nu degeaba cei de la Orange au explicat ca ajungi sa iti iei clientii de la competitie, pentru ca nu mai exista ceea ce noi numim „non-utilizatori”.
“Hypnosis helped get past the cliches. We needed the conversation to get to a deeper, more emotional place.”
Revenind, ei considera ca e nevoie de hipnoza pentru a-i convinge pe oameni sa spuna lucruri pe care altfel nu le-ar spune. Sunt limitarile unui moderator de focus group si ale interactiunii umane. Ce motive serioase ar putea avea sa foloseasca hipnoza?
- Multor oameni le e frica sa spuna ceea ce gandesc de fapt
- Multi vor raspunde cu ‘da’ ca sa faca pe plac moderatorului (asta daca nu esti o persoana cinica, „da” nu este niciodata raspunsul adecvat)
- Oamenii uita – nu isi aduc aminte exact, omit detalii ce ar putea fi importante sau banalizeaza o experienta.
Ce nu este OK cu hipnoza este faptul ca exista multe implicatii – e ca si cum te-ai duce la psiholog. Nu vrei o persoana care sa iti rascoleasca trecutul si sa iti aduca aminte de lucruri pe care incerci sa le uiti sau care te enerveaza, ci vrei o persoana care sa sufere alaturi de tine si doar sa co-existe fara sa iti reproseze trecutul si asa mai departe (nu am verificat asta, am intrebat un medic in schimb).
“As you’ll see, you get much more emotional content out of hypnotized people. With this sort of information, you’re in a position to recommend some options to your clients that you otherwise might not have thought of.“
Hypnotizing slackers for Starbucks, and other visionary acts of marketing research
De-aia foarte multi isi racesc gura (si sper ca nu de pomana) ca trebuie sa fii ca un burete si sa absorbi tot ce e in jurul tau. Ca in invataturile lui Nea’ Gongu.