Femei idioate.

Azi ne indreptam atentia catre femeile idioate. Femeile care nu stiu ca „nu” inseamna „nu”, femeile care sunt idioate si in relatiile cu barbati, si in relatiile cu alte femei. Nu ma gandesc la nimeni in mod deosebit desi stiu ca multi si-ar dori asta. De fapt da, ma gandesc la o persoana dar n-o sa ma apuc sa despic firul in patru, opt, doisprezece si asa mai departe pentru o singura persoana ca nu merita. Sa scriu despre respectiva persoana ar insemna sa imi pese foarte tare despre ea si adevarul este ca nu imi pasa acum. Mi-a pasat acum ceva vreme cand m-a „calcat pe coada” cum s-ar zice pentru ca m-a subestimat. Si vorba unei prietene, „you throw yourself onto the fire and you’re surprised you get burnt? Are you having your period?” Surprinzator de multe lucruri pot fi inglobate in expresia asta. De la „te imbraci ca o prostituata si te miri ca te violeaza” pana la „te comporti ca o proasta si esti surprinsa de faptul ca nimeni nu te ia in serios”. E momentul sa-ti dai doua palme atunci.

Stiu – de fapt nu stiu, dar vad ca si Tara pare sa aiba aceleasi ofuri. Tara, daca nu e o femeie idioata, scuzele mele, eu tot o sa scriu pe marginea subiectului.

 

Pornind de la ‘acea persoana’ ii dam numele de Suzi. Suzi e dependenta de internet pentru ca nu are foarte multi prieteni in viata de zi cu zi. Are 25 de ani dar nici nu vrea sa-si faca foarte multi prieteni, dat fiind faptul ca ii evita pe cat posibil atunci cand are oameni in preajma. Lucreaza la aeroport si trebuie sa se trezeasca la ora cinci sau cinci si jumatate in fiecare zi ca sa ajunga la serviciu in timp. Trebuie sa schimbe trenul cand ajunge in oras pentru ca locuieste intr-o mica suburbie, plina de alti tineri care muncesc in centrul orasului dar nu isi permit un apartament acolo inca. Lucreaza la vama in aeroport si nu e deloc motivata de ceea ce face dar nu vrea sa isi caute alta slujba „inca” pentru ca nu si-a folosit zilele de concediu. Considerand ca ar putea sa le foloseasca oricand si nu neaparat vara, pur si simplu sa se suie in avion si sa mearga undeva intr-o tara calda pentru ca nu are o slujba care sa implice foarte multe responsabilitati si ca ar exista oricand cineva sa o inlocuiasca putem deduce ca e o persoana destul de lenesa in gandire. Zilele decurg in mod identic. Facuse candva greseala sa se mute cu prietenul ei care a parasit-o si a cazut intr-o semi-depresie, boala persoanelor care au prea mult timp liber si nimic interesant de facut singuri sau cu alti oameni. A inceput sa asculte numai Elliott Smith, Jeff Buckley, alti artisti care au devenit mult mai celebri dupa ce au murit din diverse cauze cum ar fi sinucideri si altele. De fapt chiar ea avea un prieten sinucigas pe care incerca sa il convinga sa nu faca „pasul acela”.

Suzi e obsedata de muzica. Asculta muzica la iPod cat calatoreste cu trenul, asculta muzica si cat sta la ghiseul ei la serviciu, are de lucru doar cand aterizeaza avioane si obiecte trebuie sa treaca prin vama. A absolvit o facultate dar simte ca nu a facut „nimic in viata” si ca existenta ei n-are niciun scop. Pe internet a cunoscut un tip din State, din Phoenix (Scottsdale, Arizona) de care s-a indragostit. De fapt, dupa despartirea ei cea dureroasa si perioada de instabilitate emotionala, se ataseaza foarte usor de orice persoana care manifesta catusi de putina afectiune fata de ea, ca prieten sau ca iubit. Nu are prietene printre tipe pentru ca nu are decat o prietena in viata de zi cu zi si nu se simte amenintata de ea. Cu ea nu are o relatie de superioritate, ci sunt aproape pe picior egal desi lui Suzi ii place sa creada ca valoreaza mai mult decat prietena ei uneori.

Nu conteaza ca s-a indragostit pe internet de un tip cu doi ani mai tanar decat ea care locuieste in partea cealalta a globului, nu conteaza prea mult nici pentru el faptul ca ea isi facuse planuri sa se mute din tara si sa locuiasca cu el desi provine dintr-o tara cu nativi care nu vorbesc engleza ca limba oficiala. Lui ii place de ea dar normal ca i se pare absurd. Totusi, intra in joc si pentru o vreme accepta conditiile jocului – pe net, tu nu vorbesti cu alte fete dar eu pot sa vorbesc si sa flirtez cu alti tipi. In momentul in care el spune „nu”, ea se supara si „face bot”, amenintand si plangand. El incepe sa-si dea seama ca inca mai sta de vorba cu ea din mila dar s-a afundat prea mult ca sa poata sa rupa legatura cu totul. Ea face greseli pe care urmeaza sa le regrete. Se aventureaza in a trimite emailuri unor tipi pe care i-a cunoscut. Le trimite zeci de mailuri pe zi pentru ca nu are altceva mai bun de facut la serviciu in afara de a asculta muzica si a se da pe net cand nu exista activitate in aeroport, la vama. Cativa dintre ei, un procent destul de mare, cad in aceasta capcana pentru ca nu stiu ce ii asteapta. Cum cei mai multi prieteni ai ei sunt pe net, pe retele de networking, pe facebook, prin diverse parti si nu are cui sa-si ‘verse oful’ o face pe internet. Oricine vrea poate sa afle orice despre ea. Suficient incat sa o ajute daca e vorba de o persoana altruista – sa o ajute pana nu da cu capul tare de tot. Dar futu-i, futu-i, zise printesa, pe net la fel ca la serviciu, nimeni nu te ajuta daca nu ceri. Nimeni nu va veni sa-ti spuna „nu vrei o marire de salariu?”. Trebuie sa ceri. Dar atunci cand te simti net superior si ai senzatia ca le stii tu pe toate, e de neconceput sa te ajute altii – de fapt, nu ai nevoie de ajutor.

Singura alternativa ramane ca o persoana sa apara sa distruga acest ‘echilibru’ si sa intre cu bocancii in mini-universul si mini-colectia-de-barbati-de-pe-net pe care o are. Urma sa se intample. You throw yourself onto the fire…

Una din persoanele pe care si le-a ales sa invaluie in minunata ei poveste a fost persoana gresita din pacate. A incercat multe lucruri ciudate si foarte dubioase. Desi avea un e-lover, se astepta ca el sa le spuna tuturor tipelor ca are prietena, pe cand ea nu spunea nimanui. Ea era intotdeauna ‘available’ pentru oricine, ca si cum ar sta cu mana pe manerul usii constant, sa poata fugi in caz ca gaseste o oportunitate mai buna. Si-a ales victima prost. Prin acea persoana a dat de mine. Unele lucruri incepusera sa devina foarte dubioase, mai dubioase ca atunci cand incepuse. Ea nu numai ca facea „primul pas” dar si pe ceilalti – nu era suficient ca incerca sa se faca placuta cand viata ei putea fi rezumata intr-o singura fraza si in viata de zi cu zi nu facea nimic interesant – de fapt, nu facea mai nimic. Prietenul ei observa, tace evaziv. Eu observ, tac evaziv. Astept sa treaca momentul. Sa intervina plictisul. Urma sa intervina candva. Dupa aproximativ trei luni ma plictisesc si vad ca domnisoara nu bate in retragere, nu se simte, nu isi da seama de penibilul situatiei. Toata lumea stia ce face mai putin ea. E momentul sa ii dam o palma sa o trezim la realitate, deci.

Ne ducem la prietenul sus-numitei si intram in vorba cu el, cat de inocent posibil. Banalitati. Domnisoara observa si desi fuge dupa doi, trei (cred ca erau patru de fapt) iepuri se simte atacata. Ii cere sa nu ii spuna de faptul ca au o relatie pe internet. Dansul in schimb isi da seama ca e vorba de o coincidenta prea mare. Cum adica, de ce sa nu imi spuna? Evident ca imi spune si afla ceea ce vroiam eu sa afle, ca lady has too many fingers stuck in too many pies. Era evident ca de aici urma sa se prabuseasca totul, incet dar sigur. El afla ce ite urzeste ea pe la spatele lui si decide sa o confrunte. Adevarul iese la iveala cu tot cu dovezi (ce dureros) si nu mai are unde sa se ascunda, in special nu in spatele imaginii de „eu sunt o fiinta sensibila si delicata, am trecut printr-o despartire care m-a marcat profund…” …si m-a transformat intr-o ordinara, cu ceva mai multe standarde. El e profund socat de faptul ca ea ar face asa ceva, ea o da cu dar si poate, ca nu, ca parca dar din pacate e prea tarziu sa se salveze. Aici m-am bucurat ca am asteptat trei luni; nici prea mult, nici prea putin ca sa nu existe dovezi ca e o idioata de fapt. N-a invatat regulile cum trebuie: daca o sa te apuci de activitati dubioase trebuie sa fii foarte paranoic si sa stii sa iti acoperi urmele. Dar nu si-a dat seama ca a lasat prea multa informatie la dispozitia tuturor. Nu e ca si cum s-a straduit foarte tare sa o ascunda asa ca nu stiu de ce atata mirare. Desi in teorie vorbeam o data la cateva zile, a rupt orice fel de legatura cu mine cand si-a dat seama ca I gave someone a nudge in the right direction. Credea ca vreau sa ii fur prietenul din Arizona si era foarte convinsa de asta, atat de convinsa incat i-a facut crize de gelozie lui. Eu m-am asezat frumos intr-un sezlong si am baut un gin tonic la piscina cat ei isi disputau ce aveau de disputat pe net si am disparut pentru o saptamana, vazand ca lucrurile ‘evolueaza’ de la sine. El descopera si alti tipi cu care se conversa si nu mai are incredere in ea, alte crize de „nu-i adevarat, nu eu” fara rezultat. Ea ma uraste si mie nu-mi pasa dar atunci cand ranesti pe cineva de care imi pasa (persoana respectiva trecuse printr-o depresie cu ceva vreme in urma si ea a reusit sa ii induca din nou acea stare) si pe care incercasem sa ajut, deja nu ma mai intereseaza ca razbunarea e arma prostului, „razbunarea” a adus o stare de satisfactie minunata. Bollocks to those who beg to differ.

Acum ca toata lumea stie, a fugit dupa prea multi iepuri si n-a prins nici macar ala dupa care fugise initial. Iepurii au aflat unii de altii si au fugit toti incotro au vazut cu ochii. Ce trist. Trebuie sa fie nasol sa iti supraestimezi sarmul si abilitatile la modul asta.