Desi fenomenele de genul facebook, MySpace sau alte forme de asa-zis social networking nu sunt foarte populare prin Romania, acum cateva zile am citit doua articole pe tema: „Social Networking: Is It Making You Anti-Social?” si „Does Social Networking Bring Us Together…Or Ultimately Separate Us?„
Valul a cam ‘trecut’ in ceea ce priveste MySpace in termeni de publicitate, unii ar putea spune ca si lui facebook i-a venit vremea dar mai sunt unele detalii destul de interesante pe care altii le-au trecut cu vederea. In propriul meu cont de facebook ma uit din cand in cand, mai mult de curiozitate. Nu am rabdarea si timpul necesar sa imi schimb datele in acelasi ritm in care se intampla. Unii isi schimba status-ul la fel de des cum altii pun mesaje pe twitter si ma intreb de ce oare; nu sunt tot timpul oamenii cu cei mai multi prieteni (sunt unii cu 54 si altii cu peste 100 dar nimeni nu are peste 1,000). Cred ca nu sunt doua saptamani de cand am vazut un film despre cum o sa functioneze reclamele care apar pe facebook si indignarea celor care cred ca e un serviciu cu totul si cu totul altruist – un punct de vedere naiv, ca replicile seci din filme de genul Aliens vs. Predator: „The government wouldn’t lie to people…would they?”
Ma enerveaza sincer previziunile cretine (da, ura, sunt cretine) despre cum facebook o sa devina mai puternic decat Google si alte balarii. Poate candva o sa fie adevarat dar internetului i-a luat douazeci de ani ca 80% din populatie sa il aiba in casa. Cat o sa ii ia lui facebook sa ajunga mai mare decat Google e un calcul destul de dubios si irelevant acum. Cati bani o sa fie implicati daca X cumpara pe Y sau cumpara N% din Y e la fel de stupid. Tocmai de-aia nu-mi vine sa cred nici ca TIME publica o mizerie de articol intitulat „Is Facebook The Future of Search?” suindu-se in aceeasi barca, pe numele ei „Uite ce folositor”. In principiu articolul spune ceva in genul „suntem prea ocupati ca sa ne mai ducem pe google, in schimb ne ducem pe facebook unde nu trebuie sa cautam informatia, vine ea la noi”.
„But, now, when we have idle time, we don’t go to Google anymore; we go to Facebook. And on Facebook, we don’t have to seek information. Instead, information just comes to us.”
Nu, facebook nu ar trebui sa fie viitorul cautarilor pe net. Autorul nu zice ca ar fi in mod exact viitorul cautarilor dar e exagerat sa presupuna ca o sa fie. Cel mult se pot inspira ca sa creeze ceva bun dar atat.
- Autorul uita ca are 900 de prieteni in lista, asa cum spune el insusi in articol.
- Autorul uita ca el scrie pentru TIME si ca o mare parte din oamenii respectivi au o oarecare doza de respect pentru el si pentru ca a invatat si muncit pe branci candva in viata ca sa ajunga sa scrie pentru TIME. Asta schimba cumva lucrurile dat fiind faptul ca oamenii sunt mai inclinati sa ii intre in voie decat daca ar fi fost o persoana obisnuita. Exemplu fictiv, e ca si cum si-ar face Comanescu un cont pe facebook, anunta pe blog, o mie de oameni pe care nu-i cunoaste din prima zi decid sa il adauge ca o cunostiinta doar pentru ca e „Comanescu” si scrie pentru Hotnews si e jurnalist. Cat de probabil este ca in momentul in care isi schimba statusul cineva sa reactioneze versus orice alta persoana din lista de contacte? Exact, nu asa scrii un articol pentru TIME.
- Autorul uita ca pe langa faptul ca trebuie sa ai un numar foarte mare de prieteni care sa „ajute” cu cautarea pe care o ai in cap (in cazul lui un fel de mancare), acel numar de prieteni trebuie sa indeplineasca o serie de conditii: sa fie pe facebook atunci cand cauti – putin probabil considerand ca multi dintre noi traim in viata reala si nu pe facebook (inca) sau pe internet pe durata zilei; sa aiba nivelul de cunostiinte necesar sau sa fie pur si simplu o chestie de noroc: „Ia uite, la mai putin de un minut X mi-a zis ca in cartea Y gasesc o reteta mai buna si mi-a dat si pagina”. Unul din cei 900 de oameni pe care nu-i cunoaste stia! Si in plus, in cazul retetei lui, oamenii trebuie sa aiba un motiv sa te ajute, nu? Pot foarte bine sa treaca cu vederea informatia pentru ca e mult mai usor sa o ignori decat sa raspunzi, chiar daca stii raspunsul. Pentru ca poate nu stii suficient de mult daca te intreaba ceva mai departe.
- Prima conditie, anume cea de „sa fie pe facebook atunci cand cauti ceva” e o chestiune destul de spinoasa. Articolul lui Max Zuckerman spune ceva in genul: „I know so much about them such as the basics like where they live, what they look like wearing a toga, and what they are doing RIGHT THIS MINUTE! „
Inseamna fie sa ai destui prieteni ca atunci cand faci ceva, candva, unul sa poata sa te ajute cu ceva. Sa fie online in momentul ala – si aici vine intrebarea „n-au altceva mai bun de facut?”. Daca nu ai destui sansele sunt ca n-o sa te ajute nimeni sau o sa te ajute mai putini si daca nu frecventeaza facebook de 1000 de ori pe zi raspunsul sa vina mult prea tarziu. Vezi si celelalte articole de mai sus.
- Sa aiba nivelul de cunostiinte necesar sau sa fie multi e din nou o problema din motive destul de evidente. Poate ca eu stiu cum se gateste un tort daca in mod intamplator dau de cineva pe facebook care isi schimba statusul (vezi #1) dar vine problema #3…
- Sa aiba un motiv sa te ajute: nu toti oamenii de pe facebook imi sunt „prieteni”. Cel mult sunt cunostiinte si atat. Oameni pe care i-am intalnit o data, de doua ori si am zis eh, hai sa pastram legatura „ca niciodata nu stii” dar sa „pastrez legatura” cu niste necunoscuti (aproape) considerand cate detalii poti da despre tine pe facebook inseamna sa sacrific din timpul pe care il pot petrece facand altceva incercand sa ‘socializez’ cu acesti oameni. Sa le fac un compliment din cand in cand daca pun vreo poza interesanta si tot asa pe masura ce numarul creste si mie imi trebuie doua ore ca sa ma uit in lista si sa vad „ce mai fac” pentru ca „nu stii niciodata de unde sare iepurele”. Motivatia de a face bine si de a fi altruist nu e in toata lumea. De exemplu poate nu vreau sa imi ajut o cunostiinta sa gateasca un tort mai bun, poate nu vor sa primeasca informatia daca nu o cauta si poate ei au o parere mai buna despre ei insisi. Depinde insa si de formularea problemei si de persoana, de-aia e important sa stii macar ceva despre ei inainte sa te avanti cu entuziasm.
In esenta, cei care nu au cautari pretentioase ar putea beneficia de putin „collective wisdom” incorporat in search, in stilul „what people are saying right now”. Dar trebuie sa fii genul care se aseaza la calculator cu intentia de a cauta, nu de a le spune tuturor ca gatesti un tort sau pleci in Canada. De exemplu vreau sa plec in Rio de Janeiro si las un mesaj pe facebook (sa zicem ca am 1600 de prieteni). Poate din toti aia cineva o fi fost candva in Rio de Janeiro si poate cel mult sa imi recomande un loc, un hotel, un bar, un obiectiv turistic. Dar sansele sunt la fel de mari sa fie o informatie veche, neactualizata. Daca eu am o mini-retea personala cu 1600 de cunostiinte, dubland, tripland sau facand orice cu numarul poate sa imi dea un raspuns mai precis. Dar in tot timpul asta poate am cautat deja in alta parte, intr-o alta retea independenta de facebook unde se strang oameni care stiu mai multe (si mai bine) despre ce vreau eu. Poate doar daca nu sunt sigura intreb pe cineva sau daca vreau sa-mi fac o idee si am suficient timp la dispozitie o sa apelez la altii. But for everything else, there’s Google!
Comentarii
7 răspunsuri la „Facebook, cautari si alte forme de socializare online”
Un articol realist si cu mult bun simt despre ce nu trebuie sa fie retelele de social networking care pornesc de la premiza ca toti sunt pe facebook sau myspace si mai ales toti spun sincer ceea ce prefera.
Ma bucura sa vad ca sunt si altii care nu cad prada hype-ului si cred ca in momentul in care va veni vremea monetizarii fie prin publicitate, fie prin subscriptie, putin vor fi dispusi sa sustina „monstrii” astia.
Retelele de social networking va treace pe langa utilizatorii romani precum a trecut hi5. Personal folosesc Facebook, stumbleupon si del.icio.us pentru a atrage cativa vizitatori si ceva trust catre site-ul meu
Un articol foarte lung despre … „nimic”…
Acum ca a venit vremea frumoasa, mai are vreun rost sa pierzi timpu sa demonstrezi nu stiu ce pe „social network”. Pe bune acum, mai bine hai la un gratar in aer liber!!
cat despre calatorii, recomand site-urile, forumurile de impresii de calatorie, unde te poti lamuri ceva mai bine (si sunt tinute cat de cat actualizate), mai de graba decat sait-urile de sosal netuorching.
Socializarile astea … of of mai mai 🙂
Laurenţiu, hi5 nu „a trecut pe lângă utilizatorii români”. Este o modă puternică, din câte ştiu 9 milioane de conturi sunt deţinute de români. 9 milioane !!!
E o modă. Va rămâne doar ce e folositor.
Come on,
Pe bune?
Esti prea naiva in analiza ta si nu te bazezi pe nimic concret.
Oricum, entertaining 🙂
My 2 cents on your posts:
NU insinuez ca nu ai ceva materie cenusie acolo sus.
Dar iti lipsesc multe alte calitati cand vine vorba de a analiza corect anumite subiecte/domenii.
Acuma chiar imi dau seama ca Tuca avea dreptate in postul lui.
Masturbare intelectuala si nimic altceva.
Tu ai ceva de spus sau nu ..postezi.
Hai noroc si numai bine :))
fur si eu poza. de multe ori spun ca: „ce-i important cu adevarat in viata mea incape pe o discheta”.