Edgar’s nu mai e Edgar’s

Azi am ajuns întâmpl?tor în zona Universitate c?utând cu Octavian un loc unde s? mânc?m. Cum pe distinsul nu îl multumea un hamburger sau orice însemna fast food am zis ‘hai s? mergem în Edgar’s’, dar nu Edgar’s Pub ?la de pe Strada Edgar Quinet ci Edgar’s de pe Strada Speran?ei, unde mai aveau deschis un local. Fusesem acolo de cel pu?in trei sau patru ori ?i mâncasem atât de bine încât am zis s? ne întoarcem.

Surpriza a venit abia când am descoperit c? intrarea nu mai e acolo unde ?tiam noi c? e, a?a c? am urm?rit s?ge?ile sugestive de pe geam pân? la noua intrare. De-afar? nu v?zusem unde am intrat pentru c? ditamai reclama lor se vede doar de pe cel?lalt trotuar, abia când eram deja acolo ne-am dat seama c? Edgar’s de fapt nu e Edgar’s. Totul era reamenajat în?untru, de la perdele pân? la mese ?i picturile de pe pere?i.

Locul nu ar?ta r?u ?i prin ‘nu ar?ta r?u’ a se în?elege era curat, acceptabil, inspir? încredere!

Ne-am a?ezat frumos ?i ne-am uitat pe meniu. Restaurantul avea un nume italienesc (Adaggio?) care era scris doar pe meniu, pe prima pagin?. O s? va zic mai încolo de ce nu am re?inut numele ?i nici nu vreau s? îl re?in dar pu?in? r?bdare! Meniul ar?ta la fel ca orice meniu de ‘restaurant italienesc’, avem prosciutto, bruschette, avem paste, avem pizza, salat? Caesar ?i am scos de-un meniu de restaurant italienesc. Eu mi-am luat ni?te ‘Spagetti Alla Carbonara‘ si Octavian o pizza ai quattro formaggi. ?tiu c? pe foarte pu?ini îi intereseaz? ce-am mâncat eu la prânz dar procesul este cu atât mai interesant cu cât:

Am a?teptat meniul vreo dou? minute de?i cel pu?in trei oameni ne-au v?zut când am intrat ?i ne-am a?ezat în separeul de nefumatori doar ca s? ne întrebe în mai pu?in de un minut dac? ‘ne-am hotarat’. Nu ?tiu al?ii cum sunt dar în primele câteva minute te întreab? de obicei ce vrei de b?ut, nu? Nu. Am luat de b?ut ?i parc? au uitat de noi acolo ?i a trebuit s? facem semn cuiva s? vin? s? ne ia comanda de?i mai bine ceream nota în momentul ?la. Ne era atât de foame încât am zis s? îndur?m de?i acum c? m? gândesc, mai bine mâncam un pateu obosit decât ce-am avut acolo. Ah da, am uitat: numele nu erau scrise corect, ‘quattro formaggi‘ era ‘quatro formagi‘.

Între timp, a?teptând mâncarea, timpul p?rea s? treac? atât de greu. Nu neap?rat pentru c? ne era foame dar pentru c? au trecut 50 de minute de când am comandat noi ?i pân? a venit mâncarea – o pizza despre care nu pot s? spun foarte multe pentru c? nu era a mea dar ce am gustat eu avea gust de cauciuc. Cauciuc plus sos iute (sosul a fost bun!). Spaghetele mele erau caldute spre reci. De ce? Pentru c? probabil am stat dup? pizza ?i ale mele s-au r?cit între timp, ceea ce nu mi-a pl?cut foarte mult. Mi-au dat o gr?mad? de parmezan în schimb, poate ca s? m? îmbuneze dup? ce am r?bdat atât dar nici parmezanul n-a putut salva ni?te paste seci, mai seci decât un sos carbonara semipreparat cu pastele gatite de mine la dou? noaptea în c?min. Pân? ?i alea erau mai bune, c? era sos Dolmio!

În timpul în care am a?teptat ne-am dat seama c? perdelele sunt perdele pe care nici bunica mea nu ?i le-ar pune în apartament, lumina nu are intensitate, decorurile de Cr?ciun arat? sinistru în acea lumina (asta dac? e?ti atent) ?i între timp tipul de la o mas? de lâng? noi fumeaz?. B?i, ia stai a?a. Ne-am a?ezat la nefumatori. Nu erau scrumiere pe mas?. Ce face chelnerul? Îi aduce o scrumier?. Excelent! Un fel de ne *** pe semnul ?la de nefumatori ?i de faptul c? unii oameni poate se a?eaz? inten?ionat aici, ca s? (ghici ce) NU fumeze. Dac? al?ii fumeaz? ?i au gre?it masa, nu ar trebui s? îndur eu ci chelnerul s?-i indice de la început locul de fumatori, ca s? nu zic s? îl întrebe înainte s? se a?eze, c? mai târziu deja nu mai are relevan??. Poate n-o fi interzis înc? prin lege s? nu fumezi în spa?ii închise dar asta mi se p?re o chestie de bun sim?.

Printre altele, muzica de ‘restaurant italienesc’ era ceva pop de prin anii 1995, Enrique Iglesias, un r’n’b la fel de vechi ?i m? întrebam când o s? dea muzic? italieneasc?. R?spunsul a venit când au întrerupt brusc muzica ?i au pus ‘O sole mio’. Am crezut c? nu e adev?rat.

Între timp, descoperind c? pastele mele nici m?car n-au fost rupte în dou? atunci când au fost puse la fiert, doar a?a ca s? m? chinui eu cu lingur? ?i furculi?a mai mult, abia a?teptam s? plec ?i s? m?nânc ceva. Nasol a fost când am întrebat dac? se poate pl?ti prin card ?i r?spunsul a fost ‘nu stiu’. P?i cine ar trebui s? ?tie, dac? am v?zut pe u?? ?i între timp ne-a sc?pat din vedere, chelnerul de ce nu ?tie?

Orice-ar fi, nu recomand nim?nui s? mearg? acolo decât dac? sunte?i masochisti, va place s? a?tepta?i ?i gustul nu conteaz?!

Cand am plecat, am plecat incotro am vazut cu ochii si nici nu ne-am mai obosit sa vedem numele complet.

Ah da, si daca mai vreti locuri de evitat aruncati un ochi si pe la Gorgeoux si Market 8

4 răspunsuri la “Edgar’s nu mai e Edgar’s”

  1. Presupun ca n-ai ramane socata daca ai gasi „localuri” asemanatoare si prin Anglia, nu?

    Adica sa intri in Sticky Fingers (unde ai mai fost inainte cu vreo doi ani si erai tare bucuros sa mergi ca ti-era dor, ca e misto) si sa constati ca toti angajatii sunt polonezi, esti pus s-astepti 20 de minute pana esti asezat undeva desi restaurantul e 80% gol, si mai dureaza vreo 40 de minute pana vine mancarea.

    Ma rog, ideea e ca se poate-ntampla peste tot.

    Cat despre paste, eu sunt complet impotriva ruperii spaghetelor – le vreau intregi. D’alea la un metru daca se poate (ma rog, aproape) – nu se cheama sadomasochism, as zice ca e mai degraba o placere copilareasca sa te murdaresti un pic de la paste.

  2. Tipic italian. Daca sa faci o pizza si niste spaghete iti trebuie 50 de minute, cat ar fi fost la un rest indian unde se stie ca mancarurile sunt f atent pregatite si necesita timp. Nu pot decat sa te indrum spre Edgar’s Pub, ala de pe Edgar Quinet, unde am luat ieri dupa amiaza o gustare calda, mi-a zis ca e gata in 15-20 de minute si mi-a adus-o in mai putin de 10 minute, cred ca 5 minute. Nici nu bausem juma de Guinness si deja era in fata mea, aburinda.
    BTW: Nu ne-ai povestit cum a fost la Paris, daca ai ajuns pana la urma 🙂