Dupa mine, potopul prin locurile in care am fost ieri.
Tramvaiul da peste autobuz, politie, pompieri in mai putin de doua minute, ambulante, evacuat oameni, redirectionat trafic. Am ramas masca atunci cand am vazut ce repede s-au miscat pentru a fluidiza traficul. Si nici nu era vreo intersectie importanta sau centrul comercial.
La gara, in fata mea pe scara rulanta, un tip si o tipa, el imbracat intr-un trening negru, ochi albastri, par oxidat. Din spate vin doi-trei politisti in fuga si jos asteapta inca doi agenti, il aresteaza dupa ce incearca sa fuga si il escorteaza la sectie. Cu cinci minute inainte furase geanta pe care o avea in mana de pe un peron al garii. Ma gandesc ca era la prima abatere pentru ca parea speriat, foarte speriat de ce se intampla, de ce facuse, de oamenii care faceau poze cu telefonul mobil si ce se petrecea in jur. Si pierduse din vedere faptul ca sectia de politie era la cinci minute de statie. Eu m-am speriat si mai tare cand au trecut politistii pe langa mine, pe partea stanga (uite de ce se stationeaza pe dreapta) si ii dadeau pe calatori la o parte ca sa ajunga la el. Dupa ei a venit o alta patrula de ‘Community Support Officers’ care si-a cerut scuze pentru deranj si ne-au spus sa fim cu ochii pe bagaje si sa nu fim ignoranti.
Ce viata.