Nu stiu acum cum o fi in Romania dar cand am plecat eu lumea nu se preocupa foarte tare de reciclat, poate cu exceptia catorva persoane gen Andressa (‘Nu, nu vreau punga de plastic, multumesc‘). Cand am plecat stirile cu sate intregi de oameni care se conectau in mod ilegal la retele de electricitate erau inca la ordinea zilei, ca sa nu mai zic de conducte sparte si in general o risipa enorma acum ca stau sa ma gandesc la stirile de atunci. Probabil pentru ca nu exista o infrastructura sau o logica in gandire (vezi cartiere de vile precum Baneasa unde totul pare construit foarte anarhic). Daca exista atunci imi cer scuze, eu n-am observat-o si niciodata n-am inteles motivul pentru care se faceau gauri in asfalt imediat dupa ce a fost turnat pentru a fi inlocuita cate o conducta. Bineinteles ca in spatele unor licitatii mai mult sau ma putin publice, corecte etc. se afla o gramada de bani si interese dar pana la urma e tot un fel de nu stie stanga ce face dreapta cand vine vorba de organizat lucruri.
In Marea Britanie insa, totul e frumos si civilizat, in asa fel incat nu poti decat sa te bucuri ca nu calci in baltoace cand iesi din casa, ca nu s-a spart o conducta si a inundat strada si ti-a intrat in casa, ca trotuarul inca arata decent chiar si dupa ce au fost facute reparatii pentru ca e gandit cu capul (nu cu picioarele). Imi place ca in locurile in care exista cabluri si conducte importante dedesubt, ce ar putea suferi deteriorari in timp, nu se asfalteaza niciodata cu bitum. Sau Tarmac, cum ii zice aici. Se pun dale mari din diverse materiale (nu ma pricep la astea din pacate) astfel incat sa nu perforezi saracul asfalt de fiecare data si sa il torni din nou – acolo unde se poate, bineinteles. Dar e ca si cum ai face un tort, nu bagi degetul in el dupa ce l-ai terminat ca sa ii aranjezi blatul, nu? Si dupa aia astupi cu crema.
Aici, pentru ca pe oameni ii preocupa cu totul alte griji (‘Ma urmaresc cu CCTV?’ – ‘Care a fost scorul la meci?’ – ‘Mai avem lapte acasa?‘) se pune accentul foarte mult pe reciclat. Pungi de plastic, telefoane, exista o mini-isterie in ceea ce priveste reciclatul, refolositul, ‘value for money‘ si asa mai departe. Cand te intereseaza cu adevarat cifre, ce diferenta uriasa o poate reprezenta o schimbare foarte foarte mica sau cum poti sa reciclezi mai bine ca si companie atunci ai deja un ‘corporate social responsability’ de invidiat.
„[…] Belkin worked with Envirowise last year to review the packaging on one of its network card products.
The alternative design they identified signified a 50% reduction in box volume, which will boost transport efficiency and cut material costs once in production.
The new design could save more than 18,000 kilograms of paper and 2,400 kilograms of plastics each year and reduce packaging-related carbon dioxide (CO2) emissions by 104 tonnes annually […]„
Sigur, cifrele astea poate nu reprezinta nimic dar stau si ma gandesc cum ar fi daca in Romania, sa zicem Pizza Hut si-ar pune pe spatele ambalajului „Pastreaza orasul curat si recicleaza acest ambalaj„. Sau poate Jerry’s Pizza. Sau IMPACT sa puna un sticker in toate cutiile in care se afla ziarul dimineata zicand „Recicleza aceasta editie a ziarului„. Poate intr-o prima etapa n-ar face o mare diferenta dar e la fel ca orice lucru de care nu poti fi niciodata sigur – tatonezi terenul cum s-ar zice si vezi daca prinde.
kuba.wawa pe flickr
Ei bine, am citit o insemnare mai mult decat interesanta, care ar putea sa ne dea o idee despre cum lucruri marunte pot imbunatati lumea in care traim : ‘I’m a Designer. Use me Better‘. Mi se pare genial.
Mentioneza un lucru pe cat de evident, pe atat de tarziu aparut : incarcatoare universale pentru toate marcile de telefoane mobile. Mie intotdeauna mi-a placut Nokia pentru ca vechile serii (nu stiu despre cele actuale) au avut intotdeauna baterii ‘la comun’ mai mult sau mai putin. Daca ramaneam fara baterie si ma panicam, stiam ca in cazul in care persoana cu care eram avea un telefon Nokia apropiat ca si model, puteam sa facem schimb de baterie. Nici nu se putea mai bine, la fel cu incarcatoarele Nokia care mergeau la zeci de modele de-ale lor – acum nu pot decat sa ma bucur ca o sa fie mai putine, chiar daca va insemna abia peste o generatie de telefoane mobile. Mergand chiar mai departe, s-au gandit si la incarcatoare care sa iti spuna cand sa le scoti din priza. Conform British Gas, asta ar insemna sa econoisesti £4 pe an numai dintr-un incarcator care de obicei ramane in priza din cauza de lene. Astept cu interes si ziua in care Smartphones o sa fie mai ieftine pentru ca din ce in ce mai des vad oameni care au cate doua sau chiar trei telefoane pentru diverse persoane cand ar putea invata cum sa foloseasca un smartphone cu adevarat si sa caute functionalitatea si nu aspectul (cum se intampla uneori). Si pana la urma tine de bun simt conform articolului asta de pe Hippyshopper – sa stii sa faci si singur diferenta intre ce e bine si ce nu (ex. „power showers can use up more water than an average bath in just five minutes„) decat sa pretinzi ca incerci dar de fapt sa gresesti.
Pana la urma nu cred ca e un lucru de genul ‘tara arde si baba se piaptana’ dar poate ca putin cate putin chiar se poate face ceva. Aici au inceput sa ne dea becuri gratuite la cumparaturi in valoare de mai mult de £5 la Sainsbury’s – facute sa le inlocuiasca pe cele vechi, mari consumatoare de energie.
Si e frumos ca nimic nu e fortat, nimeni nu o sa iti dea in cap daca nu reciclezi aici (cu exceptia Manchester poate, unde se vrea o lege care sa te amendeze daca gasesc in gunoi obiecte pe care ai fi putut sa le reciclezi dar le-ai aruncat acolo fara sa te gandesti). Fiindca vorba lui Gerald Zaltman, ‘consumers like the idea of many choices but not the mentally taxing efforts to cope with them‘, asa si cu reciclatul – vrem sa facem ceva bun dar daca nu stim exact ce si unde o sa o dam in bara.
Later edit: Nici n-am scris bine si am citit in Cotidianul de campania de colectare a deseurilor electrice. As aplauda-o de acum dar nu stiu unde o sa ajunga deseurile alea si ce o sa se intample cu ele si cum Romania e tara in care trebuie sa vezi cu ochii tai ca sa crezi ceva, o sa fiu reticenta 😀