Intr-un final fericit, nu pot sa spun decat ca am reusit sa termin cat de cat onorabil ceea ce am inceput in 2003. O sa-mi fie dor doar de profesoara de chimie (Mihailescu) si de glumele dirigintelui (Paterau). Profesoara de informatica (Boca) imi spunea tot timpul ca mai bine ma las de publicitate, ca nu pot sa le fac pe amandoua in acelasi timp, profesorul de sport e singurul personaj de care o sa-mi aduc aminte si in 20 de ani de acum (Proca) dar restul se cam pierd in anonimat. Cu exceptia, poate, a profesoarei de romana (Olaru), careia probabil ii datorez multe din lucrurile pe care le-am invatat in patru ani, fara nici un misto.
Nu o sa imi fie dor de profesoarele de fizica, cu exceptia celei care ne-a predat intr-a 12-a (Sala).
Ahh, ce bine ma simt.