Adevarul asa cum e el despre ultimii patru ani (de liceu)

Mai tine cineva minte insemnarile din 2003, atunci cand am intrat eu la liceu? Probabil ca nu, dar majoritatea erau ceva in genul ‘o sa ma lase corigenta la chimie si la fizica’ sau pur si simplu ‘de ce sunt eu aici’ si ‘ce se va intampla dupa

Inainte sa incep, pornesc de la vesnica premiza cum ca in majoritatea liceelor este un lucru stiut ca la filologie nu se invata ca la mate-info (sau mate-fizica, ca pe vremuri). Nu neaparat ca avem o programa scolara diferita ci ca lucrurile sunt tratate altfel si ca exista o permisivitate mai mare, profesorii de la filologie fiind mai toleranti cu elevii in general si oricum mai putin exigenti la unele materii.

Bun, acestea fiind zise, eu ma aflam in clasa a 8-a. Toti colegii stresati, chinuiti, profesorii ne spuneau ca eheee o sa trebuiasca sa punem burta pe carte si sa ne apucam serios de invatat. Toti cei care trecusera de asta ziceau ca nu e de departe asa greu cum vor altii sa il faca sa para – si intr-adevar, cam asa a fost. Trebuia sa alegem optiunile pentru liceu. Ai mei au considerat ca intai trebuie puse liceele cu profil de mate-info („ca acolo se face carte”) si abia dupa stiinte sociale. Zis si facut. Si in ordine, primele trei licee au fost Sf. Sava, Ion Neculce si Nicolae Iorga. Nu eram genul elevului premiant, olimpic etc. si motivul din spatele ultimelor doua era apropierea fata de casa – relativa, cel putin.

N-a fost sa fie Sf. Sava pentru ca nu am avut medie de Sava – am avut 9.44 la Capacitate si astfel am aterizat in Ion Neculce la mate-info. Infernul incepe abia din septembrie, cand incepem sa descoperim lucruri nebanuite despre clasa noastra.

In primul rand eram 8 fete si 21 de baieti. Oare de ce …

In al doilea rand, toti aveam medii peste 9.12. Oare de ce…

In al treilea rand, proveneam din medii sociale cu totul si cu totul diferite. Eh, oare de ce …

Am aflat mai tarziu logica din spatele acestei miscari. Am avut o clasa a 9-a groaznica, oribila, un fel de an al disperarii. Imi aduc aminte cum in prima saptamana, la matematica, in genul ‘am sa ma-ntorc barbat’, tot ce invatasem acasa era prost. Aveam teme pe care trebuia sa le facem si stiu si acum cu ce (inductie matematica) doar ca atunci cand le ‘corectam’ in clasa, profesorul trecea pe langa bancile noastre si spunea ‘taie tot’ pentru ca nu era bine. Nici o explicatie, nimic, taiat si refacut tot plus alte teme noi pana cand ne ‘obisnuiam’ cu noul stil de lucru. La fizica, o singura lectie predata (si aia pe jumatate pentru ca profesoara era gravida) si a doua ora lucrare de control cu probleme. Poftim? Toti am luat note sub 6, cam evident de altfel. La istorie, nici buna ziua, nimic si am scris doua pagini si ceva in prima zi, urmand ca in cea imediat urmatoare sa asculte 12 elevi, in doua saptamani de scoala toti avand o nota la istorie. Ce inceputuri brutale. La chimie ca intotdeauna, predat, uneori nefacut ore, alteori predat, probleme, si lucrari pe care nimeni nu stia sa le faca cu exceptia unei colege care intelegea si careia ii placea sa faca asta si lua 9 sau 10 uneori. In rest, cu doua saptamani inainte sa se termine semestrul intai, jumatate eram in stare de corigenta la chimie. In ultima saptamana de scoala, a dat un test si tin minte ca am intrat si eu la laborator cu ceilalti sa vedem ce-am facut. Ne-a facut doar un semn prin care ne-a dat de inteles ca gata, am trecut. ROCKET SCIENCE, era mai usor sa ne chinuie un semestru ca sa ne scape de chinuri si dureri cu trei zile inainte de Craciun, gg.

Forma de protest sau de revolta, primisem reputatia de ‘aia de la 9C’, motiv pentru care multi profesori ne-au lasat, au venit altii, altora le faceam zile fripte etc. A 10-a a fost anul ‘fizicii’. Popeasca, asa cum ii spuneam fostei profesoare a plecat, lasand loc unei doamne pe la vreo 50 de ani, din cercetare. Ce inseamna cercetare nu stiu cu adevarat nici acum, dar trebuie sa fie un domeniu foarte antisocial in care stai cu o foaie de hartie in fata si izolat de restul lumii sau influente exterioare din cauza faptului ca doamna profesoara ne credea niste mici genii ce pot deduce deja formule si stiu pe dinafara mecanica si au in cap foarte clar aruncarea pe verticala si atunci cand se trezesc noaptea la 3 din somn. A insemnat ca trebuia sa cumparam doua culegeri (ale ei, logic) : una cu teste si alta cu teorie, sub amenintari de genul ‘VA DAU TEMA DIN EA SI DACA NU O AVETI LUATI 2’, crize de genul ‘CUM ITI PERMITI SA IMI ZICI CA NU VREI’ etc.
Alta cireasa de pe tort a fost informatica. Uitasem sa zic ca intr-a 9-a am avut (ghiciti ce) un profesor venit tot din cercetare! Sefa de catedra era ocupata cu niste definitivate sau ceva pentru ca intr-a 11-a nu mai era in liceu, altul se juca Warcraft 3 si Diablo II in nisa de la laboratorul de informatica si noi am nimerit cu asta, tipul de om paranoic care avea impresia ca noi conspiram impotriva lui. A plecat intr-a 9-a la sfarsit dar noi tot habar n-aveam C++. O clasa pierduta pe care am recuperat-o in semestrul intai intr-a 10-a. Chin, durere, de doua ori mai multa materie si teze din care nu intelegeam nimic. Privite separat, insemnarile mele vechi probabil ca arata cat de proasta eram eu; imi aduc aminte comentarii de genul ‘hai ma ca informatica e usoara’. Damn straight, la modul in care o faceam noi atunci numai usoara nu e (sau era).

Prin clasa a 11-a ne-au lasat mai multi profesori/profesoare din diverse motive: la sport, la istorie, la romana, la biologie, profesoara de psihologie se schimbase, la geografie. Ce interesant a fost si ce minunata trecere am facut intr-a 12-a. Un an de zile e oarecum gol pentru mine la toate materiile astea, cel putin la romana. Poezie? Mmmm…..sau poate ca nu. Istorie nici atat, bine ca nu e de bac. La matematica din ce in ce mai chinuiti, cu idei si concepte pe care trebuia sa le invatam intr-a 12-a si nu acum, facut intai exercitii grele si de olimpiada (Internationala din 75, doar pentru cine stie!) in loc sa incepem cu ce e mai simplu. Ca lasa, ne duce capul pe noi. Sau poate ca nu…..

Si uite-asa intr-a 12-a cu niste profesori absurzi si care au impresia ca noi chiulim doar ca sa scapam de scoala, nu ca ar exista si boli pe pamantul asta. Pneumonie? Nu-i adevarat, lipsesti doar ca nu ti-ai invatat pentru perioada de evaluare. Febra? Nu conteaza, ca esti mort, ca esti viu, trebuie sa vii la scoala. Atunci cand m-am angajat, primele reactii cand s-a aflat au fost intai : „foarte bine ca cineva face ceva pe langa scoala si ca e din proprie initiativa” (profesoara de romana), „asta-ti trebuia tie, sa te prind ca imi lipsesti de la ore ca nu te trec clasa” de la altii. Sa zic, sa nu zic…da, la matematica si la informatica. La informatica am auzit in acelasi timp un discurs de o ora cum ca profesoara ne stie pe toti si ca e un foarte bun psiholog cand vine vorba de elevii ei. Daca ar fi fost, poate ar fi gasit motivul adevarat pentru care nu suntem interesati : cand naiba vom folosi asta si de ce in alte parti nici nu se invata asa ceva?

Vorbind cu alte cunostiinte, nu am auzit decat ‘school is meant to be from 8 till 3 PM’ si ca altii pot sa isi aleaga ce vor sa studieze spre deosebire de noi, care nu puteam sa luam note nici macar pe referate sau proiecte. Ce naiba-s alea, oare, o fi atat de greu pentru un profesor sa inventeze ceva ce nu poate fi copiat de pe site-uri cu referate? Ma intreb uneori …

Si acum, apropo de UCAS, se intreaba consiliul Britanic de ce oare nu am eu o scrisoare din partea unui profesor. De la un diriginte care intr-a 9-a a zis ca nu vrea sa vada parinti la scoala sub nici o forma, decat atunci cand ii cheama el sau de la profesori pe care abia i-am cunoscut cateva luni si au si plecat din diverse motive? Halal scrisoare, halal scoala.

Cred ca pana la urma, cu tot ce s-a intamplat pana acum, ma bucur ca macar am reusit sa fac ceva la Leo, altfel nici n-as fi avut sansa sa plec. „anii de liceu, cei mai marfa ani” ? Mai degraba „cimitir al tineretii mele” din punctul meu de vedere..

Si ca sa citez un coleg care a plecat in Hong Kong,

„Scrisoarea a fost o mare ****. El mi-a dat o scrisoare pe care o scrisese acum 5 ani si am rescris-o eu la calculator si apoi i-am dat si el doar a semnat. Si dupa aceea trebuie sa mergi la traducator sa ti-o traduca in engleza si asta e tot spielu.”