Stau si incerc sa imi aduc aminte cu chiu cu vai cand m-am distrat cu adevarat ultima oara, cand am ras la o gluma pe care mi-a zis-o cineva si imi dau seama ca am auzit numai bancuri insipide – pe yahoo, ‘in real life’ si asa mai departe. Sau in principiu lucruri pe care le-am auzit acum secole / vazut pe net demult / au deja vechime.
Pe langa asta, ma intreb de asemenea daca sunt singura care atunci cand merge cu masina e undeva intre disperare si resemnare cand vede:
– oameni care trec prin mijlocul strazii si iti mai fac si semn sa opresti ca sa-i lasi (de cand e varsta un lucru care sa iti dea dreptul sa treci pe-acolo si eu sa opresc?)
– oameni care desi au masini de peste 30,000 euro nu au 20 de lei pentru un handsfree si in schimb stau, uita sa semnalizeze, fac la stanga sau la dreapta de pe benzile gresite …
– femeile care nu se hotarasc pe ce banda vor sa mearga si se decid sa foloseasca mijlocul drumului
Poate ca da, poate ca nu…dar astea sunt primele lucruri la care ma pot gandi acum
Si la faptul ca cineva ma face pe mine insensibila atunci cand sunt exasperata de cantaretii din metrouri/tramvaie/etc. Probabil daca ar fi fost primii as fi simtit ceva mila, acum doar ma enerveaza ca dupa 16 ore cineva se gandeste sa imi cante varianta tiganeasca a unui colind (cred ca in 41 s-a intamplat o data, in 300 cred ca acelasi individ). Sa fiu impresionata sau…? 🙁 Imi place spiritul craciunului dar asta nu ajuta!
Si dupa aia, dintre lucruri cu care suntem amenintati dar nu putem verifica – e adevarat ca profesorilor li se va scadea din salariu daca raman corigenti in 2006-2007 sau abia de la anul?