Amintiri de acum vreo 3-4 ani, ca tot citeam in multe locuri despre D’Arcy, aud in multe locuri despre D’Arcy. D’Arcy nu era deloc, pana nu s-a mutat next door. D’Arcy a continuat sa fie, in cladirea in care intrau si ieseau persoane la fiecare 4 minute, pe ceas. Locul in care la ore tarzii in noapte inca era lumina aprinsa si nu din cauza ca erau femei de serviciu.
Atunci, habar n-aveam cu ce se mananca D’Arcy si parerea mea de rau e ca mi-am dat seama cam tarziu. Si uite asa, uitandu-ma la ei in fiecare zi, au disparut de sub ochii mei. Gard in gard cu ei si totusi au disparut.
Acum ca stiu, aseman locul cu un mare mamut sau brontozaur, un fel de Titanic al zilelor moderne, the ship of dreams. Ei aveau Golden Drum si eu stateam si ma plimbam prin fata lor, fara sa stiu.
Damn I was stupid back then.
Si totusi….D’Arcy a fost…ce-a fost D’Arcy pana la urma?
Comentarii
6 răspunsuri la „D’Arcy”
Un loc de munca, o firma. A fi orice altceva e decizia ta.
Era o firma de advertising, din cite imi amintesc eu… De fapt, chiar sint sigur. Nu stiu daca mai exista acum.
😉
:'((( unde te-ai dus tu darsiiiiii :(””’
prea mult patos pentru un srl, pe cuvantu’ meu.
(privind dinafara ce-i drept, as zice ca n-a plecat nimeni cu mana goala de-acolo…)
;)prima parere avizata
Da, Gabriel, si Enron a fost tot o firma…