I <3 Bucharest

zilele astea am facut niste chestii pe care vroiam demult sa le fac, si anume am iesit la plimbare prin Bucuresti; nu asa, orice fel de plimbare, ci o plimbare din aia, speciala, in care imi pun castile pe urechi si ascult Felix Da Housecat prin haraitul tramvaiului.

Norocul meu ca am avut mult timp la dispozitie, altfel cred ca innebuneam incet, dar sigur.

Am plecat cu gandul sa iau 20 (tramvaiul) de la intersectia Turda cu Ion Mihalache si cum am eu noroc de obicei, au trecut doua cat stateam la stopul cretin amplasat in mijlocul interesectiei. Bineinteles, tramvaiele n-au stat dupa cei care poate vroiau sa treaca pana in statie si am mai asteptat vreo 20 de minute fascinante cat autobuzele treceau si parca radeau de cei din statie. Fraierilor, mergeti cu tramvaiul… jumatate de ora de asteptat si zic ca e ceva putred la mijloc, asa ca ma duc la autobuz cu coada intre picioare si am deosebita placere sa calatoresc cu un pui de aiurolac care statea pe scaun si urla cat il tineau plamani ceva gen „H?«?«?«?«?«?«?«?«?«?«?«?«?«………iiiiiiiii!!!!!! Hiiiiiiiiiiiiiiiiii…..Ghhhhhhhhhhhhhhhhh!! Aaaaaaaaaaaaaarghhhhhhh!” pana la Victoriei, unde timpanele mele s-au relaxat intr-un final.

Pe jos nu-i mai nimic interesant de vazut. M-am bucurat ca nu e Fornetti in pasaj si ca mirosea a pateuri old school si a covrigi pe-acolo in loc de mirosul de cauciuc pe care il simt peste tot si am iesit spre spitalul Grigore Alexandrescu, acel loc pe care il uram cat eram mica, ce imi aduce amintiri neplacute, legate de fracturile si oasele rupte si bolile copilariei. May you rot in hell, dear hospital. De fapt, cred ca nici acolo n-o sa-i primeasca. Cam toate persoanele pe care le stiu au iesit mai bolnave din acel spital.

Am luat-o pe Louis Blanc pana la capat, am admirat vilele frumoase din spatele cutiilor de chibrituri numite blocuri si m-am intors pe partea cealalta, ajungand in acelasi loc, la tramvaiul 34.
Bulevardul, vai de el, arata cam la fel si poate ma asteptam sa fie ….altfel, dupa ce ca trecusera ani buni de cand am fost ultima oara pe-acolo. M-am asezat comfortabil si pregatita pentru h?ó?úa-h?ó?úa ?«n tramvai, ca la noi, la nimeni! Si mai si auzeam din castile ramase pe umeri „This is going to make you freak” (LFO pour les amateurs).
Pe la stadionul Dinamo s-au urcat niste domni cu geci de piele. Prima oara n-am observat nimic interesant, dar abia spre piata Bucur Obor am vazut eu probabil, cel mai ciudat display de imbracaminte – toata lumea’n blugi si geci de piele. Gyeee. Bine ca n-aveau si ochelari de soare, ca ma urcam pe pereti.
Si pana la Piata Muncii, toata lumea in geci de piele negre si blugii albastri toti si eu o pata rosie in mijloc, pe scaun.
Am vazut si primaria lui Ontanu, marele loc in care tiganeala a fost inlocuita cu o parcare si parcul care arata ca un *** transformat in ceva cat de cat frumos si elegant. Prea elegant pentru cartierul respectiv, dar estetic.
Intersectia Dimitrov, aglomerata ca intotdeauna, loc in care am intalnit cei mai cretini soferi, o baba care se strecura printre masini cu un Tico din cauza ca trecuse pe rosu, si aproape calcase pe cineva pe trecere ..anarhieeeee!

[…]

ajung dupa aceea din nou prin zona Bucur Obor, ca acolo e plin de carti si manuale scolare pe la tarabe, ca in librarii nu gasesc ce e pe-acolo, plus ca aia din Obor se au bine cu distribuitorii de manuale si aduc diverse carti si din Simleu Silvaniei. Anyway. Reparatii de fermoare „La Coco”, niste drogati care s-au luat la bataie si s-au tavalit prin praf dupa care au scos cutitele unii la altii si se injurau de mame, morti, neamuri, diverse. ?óa?úele se certau din diverse motive, vanzarile la cafea si piatra de baie erau in floare, cainii nu isi mai fac nevoile la copaci, ci si peste pungi in zona aia. It’s all so beautiful …woo na na na na ah oh…

Dupa-amiaza, perioada de relaxare ma aduce pe Lipscani, in drum spre Amsterdam. Aceiasi copii care se bat cu bete de 4 ori cat ei, baruri-cafenele unde se asculta Fishy Cent si altele, „F?â, v?â cheam?â mamaie la masa” ??i miros de de??euri arse, vitrine cu pie??ti „piranha”, „KILLER FISH”, care de fapt nu erau piranha la o privire mai atenta, o stresata care se holba la ei si dadea cu unghiile de juma’ de metru in acvariu „Fato, daca se sparge acvariul asta, io ma aplec si cad toti pestii peste tine … hahaha”

Si in Amsterdam, acolo, langa vapor, in spate pe canapea, niste tineri se zg?óiau insistent ??i se strambau la doua doamne care stateau la masa langa noi.

Si apoi, la Universitate, in gangul ala spre magazinul H2O, miroase a urina (ca sa nu zic altceva frumos) si trebuie sa te tii de nas, ca apoi sa intri in mirosul de cafea de la cafeneaua Florian sau ce-o fi pe-acolo. Bine macar ca in H20 au chestii normale in termenii nostri. I got shoes, by the way.

In Cismigiu se faceau sapaturi arheologice in mijlocul unui petic cu ghiocei, vai de el saracul, cred ca singurul din tot parcul. Cum ziceam mai devreme, skater dudes skate over monuments, people get killed on the street, old ladies beg for money, drivers yell their brains out at each other..

In alta ordine de idei, asa imi place mie Bucurestiul. Frumos oras, pacat ca-i locuit, cum s-ar zice..

asta ca un fel de reactie la ce scrie Kit