Stiti ce? Mi-am adus aminte de vremurile „bune”, acel age d’or a blogului meu. Si mi s-a facut dor de vremurile alea, mai mult sau mai putin.
Cu insemnari aiurea, uneori prea personale si alteori posturi ce nu se incadrau intr-o categorie anume, dar parca mi-e foarte dor de asta. Mi-am adus aminte de cele 100+ insemnari din 2003, de cele 30.000 afisari si comentarii la tot ce scriam eu, plus 32 de abonati si ma intreb uneori cati din cei vechi inca citesc blogul.
Si uite-asa, m-a lovit pe mine deodata, o idee. Ce-ar fi sa incep eu sa scriu chestii ca acum un an, doi, cand am inceput? Nu mai conteaza gura lumii, conteaza ce primeam eu pe mail, cand veneau zeci de mail-uri si aveam abonati din diverse locuri exotice (cum ar fi Branzas si Focus sau Internet Service), ca alea imi placeau. Acum ma simt oarecum bine ca am scapat de niste complexe, cum le-as numi eu, anume complexul de a scrie ce cred eu de cuviinta care a pierdut in favoarea ideii de a scrie ce le place altora. Well, destul cu asta, ma voi spala pe maini si incep sa scriu din nou. Cand o sa simt eu ca vreau sa postez in engleza, o sa postez, daca mai incurc engleza cu romana, asta e, scuzele de rigoare ca nu romana a fost prioritara in viata mea, si Deea revine.
Si ma simt si bine ca am decis sa mi se rupa, in termeni arhaici, de persoane care au ceva impotriva cu ce scriu.
If you can’t fight back, fight forward! ??2003-2005 Deea
Pe langa toate astea, nu uitati: liceul tampeste si te face sa uiti de chestii pe care ti le doresti sau iti reduce la minim sansele de a face ceva cu visul tau de cand erai mic.
Comentarii
7 răspunsuri la „Old Times”
Cel putin nu te apuce de mIRC! 🙂
Daca eu ar fi sa am o asemenea nostalgie pt. comunicare stangece, de mIRC ar fi vorba… din fericire, nu vorbim de #romania sau #liceul_meu 🙂
Oh who cares anyway, de parca tu il citeai in 2003 ca sa stii despre ce e vorba. Tell me when did you ever get money for writing in your blog, no ads included?
wtf girl, credeam ca scrii pentru tine nu pentru altii. Blogul este fix ceea ce vrei tu sa fie – daca ai chef de rants, baga-le, daca ai chef de engleza si romana…go for it! Nu credeam ca scrii ca sa impresionezi pe cineva – mai mult, „ce-ar fi sa scriu ce scriam acum 2 ani” – scrie ce te reprezinta pe tine zilele astea si nu acum 2 ani, ca am mai evoluat si noi de atunci, nu? am trecut si la wordpress, etc. 🙂
Nu neaparat ce scriam acum 2 ani ca tunci eram deprimata de scoala, acum am devenit ignoranta more or less si nu prea mai conteaza ce se intampla pe-acolo, cat iau notele care trebuie.. 🙂
My Thoughts:
1. Blogul Este ceea ce vrei.
2. Cand scrii pe blog scrii pt tine dar mai ales pt. altii. Sa scrii pur si simplu un blog ca un fel de jurnal online, fara sa incerci sa transmiti nimic alotora decat sentimente seamana mai mult cu un fel de „showing off”, un fel de „flash”-ing phihic. Sa scrii doar pt tine poate fi o supapa de detensionare, pentru ca poti sa scrii ceea ce nu poti spune. Sa publici pe Net dup-aia totul… that’s weird!
3. cu totii ne schimbam asa ca nu e de mirare ca nu mai gandesti la fel ca acum doi ani. I suppose all change is for the better.
4. Ce e blogul daca nu un echilibru ciudat intre ce suntem si ce vrem sa parem. Intre ego si presa? Nu, pe bune, ce e? I guess it’s a personal experience for everyone…
Please, tell me definition of Italian word „abonati”. Is it a lover of opera?
blackjack
blackjack Egalitarianism has been the most corrosive, illiberal and muderous of modern beliefs. The French Revolution told us all we needed to