deea // supermagnet

Vroiam sa scriu o insemnare lunga despre niste companii aeriene dar o sa ma limitez in a spune:

1. Toate zborurile Lufthansa din Bucuresti spre Munchen sau din Munchen spre Bucuresti au avut niste piloti plictisiti si stewarzi (de fapt cred ca au fost doar femei pana acum) prosti care vorbeau prost engleza si au fost probabil luati de pe ceva curse interne si fortati sa zboare in afara Germaniei. Omul de langa mine intreaba ce se intampla daca intarzie cursa si ele raspund unde e poarta desi nu asta il interesa si avea si o schema cu aeroportul in brate. Se uita la fel de urat la tine ca atunci cand intrebi vreun vanzator plictisit daca poate sa-ti arate ceva, de parca l-ai deranjat de la siesta. Daca esti roman in zborul spre Munchen inevitabil o sa ti se raspunda asa, in sila, intr-o engleza stricata, daca vorbesti germana iti dau si buna ziua si te tin la o mica discutie sa te intrebe cum esti. Cine zicea ca Romanii sunt priviti la fel ca toti ceilalti europeni se insela. Raspunsul este “nu inca”.
2. KLM are stewarzi foarte draguti si amabili dar limiteaza mancarea primita in avion la un minimum care o sa infometeze pe oricine la zboruri mai lungi de trei ore.
3. Tarom inca da un mic dejun complet in avion! Habar n-am ce faceau stewardezele pentru ca toti eram prea ocupati cu mancarea si somnul de dupa. In mod exemplar cand s-a anulat cursa pe care o aveam, pana a doua zi cineva s-a ocupat de noi sa ne urce pe toti intr-un avion ca sa ne intoarcem cu bine.
4. British Airways au probabil cele mai bune servicii peste care am dat pana acum desi s-ar putea sa fie doar norocul meu sa dau peste cele mai dragute stewardeze de cand tot zbor incoace si incolo. Daca ar fi sa zbor cu ei din nou, as zbura doar prin Londra

Acum câ?iva ani, când aveam blogul pe supermagnet, asta era expresia favorit? a unuia din b?ie?ii ce f?ceau parte din echipa supermagnet. Aveam momente în care îmi venea s? nu scriu nimic, doar a?a, c? n-aveam chef sau timp. Acum am destul (a? zice eu).

Am reu?it s? ajung ?i la cutia po?tal?, lucru ce nu se întâmpl? foarte des dat fiind faptul c? eu nu sunt niciodat? acas? la ora la care se deschide ?i pân? m? întorc e deja închis la ora cinci. În fine, la naiba. Printre altele, a durat aproximativ trei luni s? primesc cardul Miles & More de la Lufthansa, o chestie de care probabil c? n-aveam neap?rat? nevoie dar vreo dou? mii de mile o data la trei-patru luni tot o s? se strâng? în trei ani de zile. ?i atunci poate-poate o s? îmi pot lua un bilet (îmi trebuiau în jur de 30,000 mile pentru un singur bilet). De?i am f?cut cererea în acela?i timp, KLM nu mi-a trimis înc? nimic. Lene sau pur ?i simplu proast? organizare nu ?tiu, cert este c? atunci când am vrut s? recuperez mile ‘pierdute’ de la zboruri f?cute în ultimele trei luni sau ?ase, KLM mi-a trimis r?spuns în mai pu?in de dou? zile, semn c? pe partea de internet o duc bine, pe partea de ‘real thing’ mai pu?in.

O citesc pe Julia de ceva timp ?i m? gândesc ia te uit?, înc? cineva care trece prin aproximativ acelea?i gânduri, doar c? undeva mai departe, în Statele Unite. Dup? care m? gândesc la Oana care nu mai serve?te blog dar serve?te Facebook. Oana, mai tr?ie?ti?

“de dimineata toata lumea cu cafelele in mana, indreptandu-se ca nishte zombii dragalasi spre cursuri, eu inclusiv cu take-out coffee extra-large, cafeaua mea de toate zilele. urmeaza servici, intalnire la 6 la scoala pentru proiect, venit acasa terminat un eseu de 10 pagini, dormit sculat, maine iar la scoala. am obosit.

de obicei nu ma plang, stau si indur, nici acum nu chiar ma plang ca inteleg ca n-am ce face, dar acum chiar realizez ca sfaturile din anul intai primite de la colegii mai mari sunt foarte adevarate. dormi cat mai mult, mananca bine, iesi cu colegii cat poti de mult, fa-ti un program pentru teme (and stick to it!), si nu te speria cand in anul doi la sfarsit o sa vrei sa te bagi in pat si sa nu mai iesi doua saptamani. asta ni se intampla noua acum. facem abuz de putinul timpul liber, care nu inseamna mai mult de 2 pe zi, si incercam sa inghesuim cat mai multe activitati in cele 120 de minute pe care, slava domnului, le avem la dispozitie de obicei seara. in rest…scoala, scoala, scoala, eventual “intalnire” cu colegii pentru discutat proiecte, 1 litru de cafea pe zi, si mancare cat apuca fiecare, oricum nu foarte multa. facem teme cu castile in urechi, si nu, nu ascultam muzica, ascultam podcasturi cu stiri din finante. piata e mult prea proasta, trebuie sa stim unde se indreapta carierele noastre pe Wall Street.”

Nu zic c? în România nu se sufer? dar se sufer? într-un stil diferit, probabil cu ceva mai mult miserupism în unele facult??i, altfel n-ar fi atât de multe pe bloguri. Ce ziceai Cosmin? C? facultatea nu e cool dar ar putea s? fie!

?i dac? tot e s? m? plâng, m? dor toate noaptea când m? culc ?i colega de apartament ascult? Basshunter ?i alte happy hardcore mainstream care m? scot din min?i. Je veux seulement oublier, et puis je fume, pe stilul Pink Martini.

Înc? trei examene (unul mâine) ?i am sc?pat. Pot s? încep s?-mi caut cas? dup? aia!