Freshers Week

M-am trezit lucrand in cea mai aglomerata saptamana din an, cea in care vin toti studentii noi. M-am trezit ca tot orasul e plin, ca atunci cand vreau un sandwich nu mai e in magazin, ca la supermarket la ora 6 au ras ABSOLUT TOT, ca pe strada mi s-au dat o gramada de prostii gratuite, de la felii de pizza pana la calendare, pixuri (am vreo 100 acum) si ustensile de bucatarie. Foarte, foarte dragut dar 40.000 de studenti de la trei facultati (Manchester Met, Uni of Manchester, Uni of Salford) intr-un singur oras, intr-un singur centru e mult prea mult. 

Pe de alta parte, saptamana asta s-ar putea sa primesc un bonus, care ar insemna £300, ceea ce nu e rau deloc. Printre altele am primit si un ‘premiu de consolare’, un stick USB de 2GB (desi primisem cadou unul de 4 de ziua mea, thanks to the greatest guy in the world care stie ca un stick USB e mai valoros decat orice alta prostioara 😀 ) si alte mici balarii. 

Ma gandesc sa ma duc la IKEA dar nu am timp nici sa respir, let alone sa fug pana acolo si inapoi cand imi ia doua ore doar pe drum. Vreau masina si cred ca asta e primul lucru pe lista de chestii de facut dupa facultate. Poate o hibrida pe modelul Fisker sau Tesla. Who knows :))

 

In atentia fanilor Louis Vuitton

    E a doua oara cand scriu despre Louis Vuitton! Probabil cel mai popular brand pe piata bunurilor contrafacute sau mai bine zis ‘trei la zece lei‘ sau ‘Louis Vuitton, acum si in Obor‘ revine. Ultima oara cand am scris despre Louis Vuitton va povesteam ca la magazinul din Paris se sta la coada ca sa intri sa arunci o privire*.

    Acum in Japonia…trandafirul Louis Vuitton sau ‘Oferiti cuiva un cadou de prost gust‘. Desigur acolo probabil exista destui care o sa se dea peste cap si o sa cumpere (costa $35 un trandafir) si sunt sigura ca o sa prinda dar unii uita ca totul are o limita. Site-ul Louis Vuitton poate va ofera mai multe indicii grafice. Fiind un brand global mi se pare dezgustator aproape – o sa vedeti de ce cand o sa reusesc sa fac o poza la printul lor din BusinessWeek. Gorbaciov cu o geanta Louis Vuitton pe scaunul din spate al masinii personale cu sofer.

lv.jpg

* la orele de varf desigur, pe Champs-Élysées.

Paradoxul Craciunului

Craciunul anul asta a devenit in mare parte ceva comercial si si-a pierdut din farmec.

Azi a aparut prima firma care vinde brazi online. E probabil o idee geniala pentru oameni ocupati, plecati, lenesi sau doar nepriceputi.  Iti alegi un brad, vine o echipa, ti-l pune in casa pe unde vrei, ti-l si decoreaza si cand trec sarbatorile il scoate atunci cand vrei tu. Toata chestia asta costa vreo 4.000.000 de lei. Oare are rost sa faci asa ceva cand nu esti corporate? Sa dai 4.000.000 cand iti iei un brad cu maximum 1.000.000 de lei (unul superb chiar) si sa pierzi tot farmecul din aranjarea lui alaturi de familie?  Nu mai esti living the corporate dream, ci keeping the dream alive cum s-ar zice. Si daca esti corporate, probabil nimic nu se compara cu vreo cateva ore in care angajatii aranjeaza bradul asa cum se pricep ei mai bine. Procesul de bonding dispare in mod dubios atunci cand pui mana pe telefon si vine un necunoscut si ti-l aranjeaza.

Nu ti-ai luat azi, nu-i nimic, in doua zile de acum o sa fie de trei ori mai scump. E ca sa te inveti mine sa cumperi din timp pana cand toata lumea o sa se invete sa cumpere din timp si cozile sa fie in Noiembrie, nu Decembrie. Dar n-o sa te inveti minte!

oplusd

Am incetat sa ascult stirile de dinainte de sarbatori, aceleasi oboseli cu “Romanii nu au bani”, “Romanii nu isi permit”. Aiurea, Romanii, ca un colectiv de vreo douazeci de milioane de oameni isi permit foarte bine sa faca toate cumparaturile pe care le fac si singurele cifre la care merita sa te mai uiti sunt cele despre cat s-a cheltuit in perioada sarbatorilor. In mod la fel de dubios, chiar daca cifra creste pe an ce trece, “Romanii nu isi vor permite niciodata” la stiri.

In schimb, ce ar putea sa faca sa pastreze spiritul Craciunului, in loc de brazi montati la tine acasa, sa gasesc mai multe centre de ambalat cadouri. La asta nu ma pricep. Nu stiu sa fac o funda, sa asortez o hartie cu o panglica, nu stiu sa scot codul de bare de pe cadou ca sa il fac cat mai credibil pentru un copil mic. “Mami, de ce are cod de bare? Asa au si celelalte jucarii”. Pai vezi, e de la hypermarketul Mos Craciun.