deea // supermagnet

Ma gandeam zilele trecute la ziua barbatului organizata de Bergenbier si cat de minunat e faptul ca poti spune ca Bergenbier este un brand barbatesc. Are ca numitor comun berea, chiar daca unii barbati nu beau bere, cu siguranta o majoritate covarsitoare bea bere.

Ceea ce ne face sa ne gandim – exista vreun produs care ar putea sa faca acest claim de ziua femeii? Bergenbier e o bere ‘barbateasca’, dar ce produs ar fi un ‘ceva’ pur femeiesc? Vopsea de par? Nu, nu toate femeile folosesc. Absorbante si tampoane? Nu, surprinzator (sau nu), nu toate femeile folosesc. Desi ar fi amuzant sa ia claim-ul de ‘feminitate’, ar fi o gramada de glume bune pe seama asta. Ar fi fost interesant ca un brand de lenjerie sa faca acest claim si sa fie strict lenjerie pentru femei (Jolidon nu intra deci). Ar iesi niste chestii interesante. Zic eu. Ar fi un brand fun cu care sa lucrezi, atata timp cat nu il transformi in clona de Victoria’s Secret, Agent Provocateur sau alte lucruri. Nu exista cred un brand local de lenjerie care sa se aventureze pe aceste taramuri din cate imi aduc eu aminte si e pacat – ar putea avea o imagine de ‘rebel’ in peisajul autohton, unde cele mai populare (din cate am auzit eu) sunt Triumph, Jolidon si poate I.D. Sarrieri in alta categorie, cea a lenjeriei de lux (unde mai sunt Palmers, Wolford si M&S). Stiu ca exista si lucruri gen Etam si Women’s Secret dar toate isi cauta audienta in alte parti. Etam e may cosy/sexy fata de Women’s Secret care e mai young si destul de minimal in design. In fine, chestii de finete. Nu voi intra in detalii de genul pentru ca nu e cazul. Nu ar cauta pitipongeala ci ar cauta simplifacarea procesului de a-ti gasi lenjeria potrivita. Ati observat cum reclamele la Jolidon au toate numai femei cu sani imensi? Nu exista doar femei cu sani imensi pe lumea asta si multe femei probabil nici nu stiu cum sa-si puna in valoare trasaturile. Dar e mai usor sa ne alergam in termeni de modele dubioase si inconfortabile, cu sistem de prindere care ar putea rivaliza cu un cub rubik in loc de agrafe. Ar fi o simpla ocazie sa creezi ceva acolo unde nu exista si sa o faci mai bine ca altii, asa cum ei nu o fac de fapt. Si sa cauti sa vezi ce-si doresc de fapt femeile si barbatii de la un sutien (hey, e important, nu?) – sa le arati de ce nu e bine sa-ti cauti modele de toapa dar totusi sa le satisfaci aceste nevoi intr-un mod mai discret. Si-ar putea pune intrebarea ‘ce ai vedea daca ai avea ochelari ce iti permit sa vezi prin hainele oamenilor?’ Ar fi dezastru acum, in multe cazuri, foarte probabil.

Ar fi oarecum interesant sa se intample si alte chestii cu ocazia acestor doua zile (ziua barbatului si a femeii), cum ar fi ca agentiile de turism sa promoveze excursii de 3 zile (2 nopti) si nu numai balariile cu “tu si prietena ta cea mai buna la cumparaturi” la brandurile nepotrivite (care se adreseaza femeilor care ar putea si si-ar permite sa-si scoata oricand prietena la cumparaturi si n-au nevoie de o zi speciala).

Iar am scris multe balarii. Dar totusi, tare bine ar fi sa aiba cineva curajul sa faca asta. Cine zicea ca e la fel de simplu sa gasesti un numitor comun si pentru femei gresea, dar e unul din putinele cazuri in care are iesi lucruri tari daca ai imbratisa aceasta complexitate dubioasa.

Acum ceva vreme am rescris o parte din ideile pentru cei care ajung aici ca stiu ei ca am plecat in Marea Britanie la facultate sau pur si simplu cauta pe Google cum sa ajunga la facultate acolo si aterizeaza la mine pe blog. Un studiu realizat acolo arata faptul ca in medie, o persoana singura are cheltuieli de aproximativ £13,400 pe an. Daca ma intrebati pe mine, suma nu mi se pare exagerata ci oarecum mica in contextul situatiei economice mondiale – de la pretul barilului de petrol si pana la aceasta incetinire a economiei din punct de vedere global.

Siemens renunta la aproape 20,000 de slujbe la nivel international, Starbucks inchide vreo 600 de cafenele, Sports Direct, un retailer din Marea Britanie anunta pierderi, in Statele Unite oamenii ori isi cumpara ferme, isi produc singuri legumele si fructele de care au nevoie, cumpara actiuni la diverse ferme etc. pentru a reduce costurile date de intermediari, Forbes incearca sa convinga oamenii de ce nu au nevoie de un iPhone nou si vanzarile Marks & Spencer o iau in jos foarte abrupt.

O explicatie ar fi faptul ca oamenii au facut intotdeauna imprumuturi la banci, au luat credite ipotecare si pe masura ce dobanzile cresc, s-au trezit cu o problema: de unde scoatem banii sa platim? Data fiind situatia economica, te poti trezi ca ai de platit nu de doua, de trei, ci poate de mai multe ori suma luata ca imprumut. Iti folosesti cardul de credit ca sa iti platesti dobanda la creditul ipotecar si nu mai ai suficienti bani – sau atati cati ti-ai dori – ca sa iti intretii stilul de viata. Se practica imprumuturile doar pentru a pastra acest ’social status’ si nu e tocmai ok(noi n-am invatat despre conceptele astea de economie in liceu, eu fac doar cursuri de business accounting deci scuzele de rigoare daca nu astia sunt termenii in romana).

Cum faci branding in conditiile in care oamenii nu sunt dispusi sa cheltuie bani devine o problema – nu neaparat doar pentru noi, ca planneri, ce viziune sa dam sau mai stiu eu ce (vezi Stella Artois) ci la ce nivel ar trebui sa ne coboram ca sa aducem bucurii si in buzunarele companiei si sa nu fim ‘cheap’ ca in momentul in care economia isi revine sa putem scoate capul la suprafata. In alte cuvinte sa ne “prostituam decent” brandul, cum zicea un coleg de-al meu.

1. Problemele noastre, pe cele mai multe teme si categorii de produse, au fost ca lucrurile de obicei functioneaza pe sistemul “luxurile devin necesitati, necesitatile devin comoditati”. Momentan comoditatile au devenit din nou luxuri, in foarte multe cazuri.
2. Intrebarea era…daca toti o duc asa prost, cine o duce bine? Raspunsul: persoanele cel mai putin afectate de economie, anume segmentul 18-24, cei care nu au imprumuturi la activ, deci cei neinteresati de climatul economic. Ce bine o ducea retailer-ul ASOS cand toti se vaitau. Si ce bine o duce Primark, care e un fel de Mini Prix local (ca sa zic asa)

Ce este surprinzator este ca nimeni nu face mare lucru (pe stilul Britanic) sau nu mai au incredere ca banii dati o sa ajute foarte tare.

Ce am descoperit a fost insa altceva:

1. Multi uita de vorba aia cu “give a man a fish and he will eat for a day, teach a man to fish and he will eat for a lifetime”. Au uitat cat de important este sa-i inveti pe oameni sa faca ceva ei insisi. Multi fac doar cand le este adus aminte. Multi nu stiu ca, de exemplu, ar fi mai ieftin sa iti faci paine in casa decat sa o cumperi. Daca eu as fi un grup de panificatie, sa zicem Vel Pitar, m-ar interesa mai tare sa le ofer oamenilor produsele si sa le fac o campanie prin care sa-i invat sa-si faca singuri, intr-un mod care nu ii jigneste etc. Acolo as avea ideea asta sprijinita de faptul ca oamenilor le face placere, habar n-au cum se face painea, invata ceva despre cum sa manance sanatos si multe alte chestii. Eu ca producator ies in castig – gasesc o modalitate prin care sa le arat oamenilor cum sa economiseasca dar tot cu produsele mele intr-un final. De ce cu ale mele? Ca nu mai exista nimeni care face asta.
2. Nu vor sa le spui “uite ce-am imbunatatit” cand chiar nu intereseaza pe nimeni, in stilul publicitatii din anii 50 care zice ca tot timpul trebuie sa ai stiri sa le dai oamenilor. Nu, acum nu trebuie sa te lauzi pentru ca atat de multe lucruri merg prost, s-ar putea ca lucrul ala pe care il lauzi tu sa mearga si el prost in curand din foarte multe motive. Nu iti doresti sa te lauzi pentru ca se poate intoarce impotriva ta.
3. Multi oameni nu stiu sa se ajute pe ei insisi – pentru unele categorii de varsta (caci nu vorbim doar cu aia de pana in 24 de ani) este greu sa se adapteze la schimbari bruste. Le este mult mai greu sa stranga centura cand nu a trebuit sa o faca niciodata. Auzita dintr-un focus group, o femeie despre calcat: “mi-a pus fierul de calcat in brate si se astepta sa-l si folosesc”. Asa si aici, mi-au pus economia asta in brate si se asteapta sa ma descurc. Singur(a)?
4. Multe companii se vaita de faptul ca le pleaca angajatii. Cum brandingul de angajator nu este problema noastra in mod deosebit, contribuie la performantele unei companii – cu cat e mai departe si oamenii trebuie sa plateasca bani grei pentru benzina, sa stea cu orele pe drum, cu atat mai multi se vor gandi sa plece sa lucreze undeva mult mai aproape de casa.
5. Nimeni de la client nu are nici cea mai vaga idee unde sunt oamenii care ii intereseaza (atunci cand stim cine sunt) – nu isi dau seama ca din ce in ce mai multi au renuntat la iesitul in oras in zilele care nu sunt zile de vineri. Pentru ca e scump. Pentru ca o iesire costa aproape £50 in medie. Nu e ok. Si pentru ca nu isi dau seama ca oamenii isi ocupa timpul in proportii total diferite in timpul saptamanii si in weekend. Ce fac in timpul serviciului nu fac si in weekend (cam 70-30%, indiferent de activitate)

E foarte trist. Evident n-o sa zic acum ’secrets of the trade’ dar ca idee. Aici e mult mai usor dar acolo satisfactiile sunt pe masura.

O chestie care imi place la Romania este faptul ca aici lucrurile merg si insighturile sunt destul de evidente, brandurile nu au o istorie atat de veche incat sa se fi incercat totul si sa se fi ramas in pana de idei si asa mai departe. De ce zic asta? Pentru ca acum ceva vreme era un articol in BrandWeek despre faptul ca in Statele Unite exista companii, respectiv poate agentii de publicitate ce aduc oamenii in focus group si ii hipnotizeaza pentru a afla ce cred ei cu adevarat despre brandul lor.

Poate multi se intreaba de ce asta, “ce absurd suna hipnoza”, eu nu sunt o fana a ideii pentru ca imi da senzatia ca ai ramas in pana grava de inspiratie daca ai apelat la asa ceva. De aceea peste tot in aceasta industrie, in special in Marea Britanie exista o competitie foarte mare intre oamenii interesati si oamenii buni cu adevarat. Si pentru ca exista convingerea ca trebuie sa gasesti latura emotionala a oamenilor si sa o exploatezi – evident, cu rafinament, pentru ca la sfarsitul zilei foarte, foarte putini se indoiesc de deciziile lor de cumparare daca sunt multumiti cu produsul, respectiv nu toti sunt la fel de curiosi cand au avut anumite produse si categorii de produse la dispozitie timp de ani buni de zile.

Din observatiile si studiile care ne vin, desi nu e frumos sa zic asta, sistemul de “trial and error” si “nu imi pasa ce brand cumpar atata timp cat isi face treaba asa cum vreau eu” se intampla doar in categoria de produse necesare (vitale as putea spune) – cum ar fi detergenti si alte asemenea produse. Incerci, incerci, cand gasesti unul care iti satisface nevoile de foarte putine ori te intrebi “cum o fi cu altul” – fenomenul de “m-am casatorit cu brandul pe care il folosesc”. Nu degeaba cei de la Orange au explicat ca ajungi sa iti iei clientii de la competitie, pentru ca nu mai exista ceea ce noi numim “non-utilizatori”.

“Hypnosis helped get past the cliches. We needed the conversation to get to a deeper, more emotional place.”

Revenind, ei considera ca e nevoie de hipnoza pentru a-i convinge pe oameni sa spuna lucruri pe care altfel nu le-ar spune. Sunt limitarile unui moderator de focus group si ale interactiunii umane. Ce motive serioase ar putea avea sa foloseasca hipnoza?

• Multor oameni le e frica sa spuna ceea ce gandesc de fapt
• Multi vor raspunde cu ‘da’ ca sa faca pe plac moderatorului (asta daca nu esti o persoana cinica, “da” nu este niciodata raspunsul adecvat)
• Oamenii uita – nu isi aduc aminte exact, omit detalii ce ar putea fi importante sau banalizeaza o experienta.

Ce nu este OK cu hipnoza este faptul ca exista multe implicatii – e ca si cum te-ai duce la psiholog. Nu vrei o persoana care sa iti rascoleasca trecutul si sa iti aduca aminte de lucruri pe care incerci sa le uiti sau care te enerveaza, ci vrei o persoana care sa sufere alaturi de tine si doar sa co-existe fara sa iti reproseze trecutul si asa mai departe (nu am verificat asta, am intrebat un medic in schimb).

“As you’ll see, you get much more emotional content out of hypnotized people. With this sort of information, you’re in a position to recommend some options to your clients that you otherwise might not have thought of.“

Hypnotizing slackers for Starbucks, and other visionary acts of marketing research

De-aia foarte multi isi racesc gura (si sper ca nu de pomana) ca trebuie sa fii ca un burete si sa absorbi tot ce e in jurul tau. Ca in invataturile lui Nea’ Gongu.

Varianta lunga:

“De ce e important sa inveti sa iti construiesti din timp un brand personal?”
Pentru ca e mai simplu decat sa ii platesti pe altii sa o faca

Stiu ca pare a fi un raspuns evident dar e o chestie despre care am tot discutat si la facultate si cu alte persoane.

Uite o poveste: in Statele Unite, la fel ca in Marea Britanie, admiterea intr-o forma de invatamant superior se face printr-un fel de ‘concurs‘. E bazata pe scrisori de intentie si de o activitate extrascolara intensa in liceu¹. Cand zic intensa, ma refer la formulare care te intreaba precis de numarul de ore petrecute facand voluntariat, muncind sau orice altceva. Considerand ca in Statele Unite sunt in jur de 15 milioane de tineri² care intrunesc conditia de varsta pentru a fi admisi intr-o institutie de invatamant superior si in jur de o treime termina, statisticile spun ca in Europa cifrele sunt cam jumatate din cele corespunzatoare Statelor Unite, in jur de doua milioane deci (o aproximatie grosolana). Evident, poate gresesc dar cu totii stim sau avem o idee despre ce inseamna scoala in Statele Unite si cum copiilor li se spune de mici ca sunt invingatori si le sunt cultivate talentele si aptitudinile la care dovedesc ca sunt buni. Puteti sa nu fiti de acord cu mine daca gresesc dar considerand numarul foarte mare de elevi care ajunge la varsta majoratului si a invatamantului superior, foarte putini din acel numar intra la o facultate si mult mai putini termina. E oarecum ca la noi, cand imi povestea tata ca erau 400 cand au inceput facultatea de inginerie aerospatiala si au terminat in jur de 150.

Poate ca nu pare evident pentru unii ce vreau sa povestesc: in Statele Unite au aparut consilieri pentru admiterea la facultate. Pentru a fi consiliat despre ‘propriul tau brand’ trebuie sa scoti din buzunar pana la $4,000. Pentru cei carora li se pare exagerat, s-a ajuns la asta din cauza faptului ca an de an, facultatile incearca sa isi pastreze standardele si exista liste de genul “Cele mai bune 20 de facultati”, “Top 100 Facultati de Stat si Private” s.a.m.d.. Exista si un articol in New York Times intitulat “Blurring The Line Between a College Application and a Slick Sales Pitch“.

“Applying to a selective college has become what she called “a marketing exercise.”. “Just as it would be ridiculous to expect a company like Volvo to stop marketing itself as the premier safety car, it would be ridiculous to expect applicants applying to extremely competitive schools to not use branding to stand apart from the competition.” “

Evident nu s-a ajuns la asta in Romania si probabil nu se va ajunge la asa ceva prea curand dar e important de notat faptul ca s-ar putea ajunge la asa ceva la fel de bine cum exista companii specializate pe perfectionarea unui C.V. pentru a-l face conform cu dorintele multor companii de recrutare sau angajatori. Glumele despre CV-uri cu greseli evidente de gramatica poate sunt amuzante pentru noi pentru ca taxam orice defect sau orice greseala dar nu sunt la fel de evidente pentru cei care le scriu. Mi-a atras atentia un articol din Business Magazin care vorbeste despre importanta CV-ului:

“Mai exact, multi tineri nu acorda importanta calitatii unui CV, corectitudinii informatiilor (nici din punctul de vedere al logicii informatiilor, nici din punct de vedere gramatical), realizarea acestuia fiind tratata cu superficialitate.

„Pentru ca piata este extrem de dinamica si pe anumite domenii ne confruntam cu deficit, suntem nevoiti, din pacate, sa luam in calcul si CVuri mai slabe. Spun din pacate, pentru ca acest lucru va incuraja superficialitatea in continuare“ “

Nu stiu altii cum sunt dar prefer sa ma gandesc din timp la faptul ca n-as vrea sa fiu pusa in situatia de a plati sume uriase de bani ca altii sa-mi spuna lucruri pe care le pot invata si singur. Poate ca altii ‘functioneaza’ in mod diferit si au nevoie de un plus de motivatie sa isi reconsidere ‘brandul personal’ sau cel putin modul in care sunt perceputi de altii si nu lucreaza bine decat sub presiune, avand astfel nevoie de un expert care sa le spuna ce si cum.

Ajunsa aici nu pot decat sa zic ca nu aveti idee cat de mult conteaza sa stii anumite lucruri inainte ca altii sa ti le spuna sau sa ti le predea. De ce programe ca Mentorship sunt importante si de ce trebuie sa fii tot timpul curios si interesat sa iti imbunatatesti o aptitudine sau cunostiintele intr-un anumit domeniu. Sunt sigura ca aici multi vor fi de acord cu mine, ca nu e suficient sa ai internet daca nu stii cum sa il folosesti spre avantajul tau si asa cum e corect.

Ca sa lamurim niste lucruri, eu sunt de acord cu faptul ca a iti construi un brand personal e acelasi lucru cu a construi un brand pentru orice alt produs.

• Ai puncte tari, puncte slabe, lucruri la care esti foarte bun, in mod evident esti un individ unic, ca infatisare si multe altele. Intr-o mare de oameni unici vei dori sa iesi in evidenta in fata unui potential angajator in aceeasi maniera in care o sticla de Coca Cola incearca in fata unei sticle de Pepsi. Daca ar putea, ar tipa “Cumpara-ma”.
• Cand treci pe langa un raft si ignori un produs pentru ca nu iti place brandul (ex. eu nu o sa mai cumpar niciodata un anumit brand de hartie igienica pentru ca nu e hartie, e smirghel), functioneaza oarecum la fel cu angajatorii. Pot foarte bine sa iti ignore CV-ul sau scrisoarea de intentie daca ai avut, de exemplu, un blog si ai scris ceva despre ei sau nu au fost convinsi de ceea ce ai de oferit. Si vei sta si te vei scarpina cu mana stanga la urechea dreapta gandindu-te de ce nu ti-au acceptat CV-ul.
• Nu vrei sa ii copiezi pe altii: cand arati la fel ca altcineva, nu numai ca plagiezi sau furi ci s-ar putea ca oamenii sa cunoasca originalul si diferenta dintre tine si original, punandu-te intr-o situatie proasta.
• Da, daca faci o greseala majora, afecteaza foarte mult imaginea ta. Daca te dai drept un iubitor de animale si vegetarian si te prinde cineva mancand un hamburger cu pofta, atunci da, e nasol. Daca intr-adevar esti o persoana remarcabila, nu merge nici tehnica “lasa, ca o sa ma iubeasca in continuare asa cum sunt”. De exemplu Amy Winehouse sau Britney Spears – o voce deosebita si “regina pop-ului” au luat-o pe carari dubioase si au repetat constant greselile pe care n-ar fi trebuit sa le mai faca vreodata. Sa intinzi coarda doar ca sa vezi pana unde te vor urma fanii nu e o idee buna (in cazul lor) asa cum nu e bine sa intinzi coarda crezand ca micile greseli pe care le faci si se pot ierta nu o sa conteze prea mult.

Consultanta de brand e probabil necesara la nivel inalt dar nu ar trebui sa fie pentru oricine altcineva. Cateva idei adaptate dintr-o insemnare in engleza despre cum sa treci prin chinurile UCAS.

• E bine ca inca din liceu sa ai ceva activitate extrascolara, fie ca e un sport sau altceva, decat sa fii o leguma sau o persoana ’scutita de sport de catre medic’. Nu numai pentru ca e bine sa faci ceva miscare dar si pentru ca e o oportunitate de a lucra in echipa, sau, in cazul unui sport individual pentru a-ti da seama ce te motiveaza suficient de tare ca sa faci performanta. De exemplu, eu faceam inot (odata demult) si nu puteam sa imi dau tot efortul decat daca lucram sub presiune. La fel si acum, daca o data limita e in trei saptamani, pot sa ma chinui degeaba, ca rezultatele cele mai bune o sa fie in noaptea de dinainte. Si chiar daca nu stii cum poate ajuta chestia asta sau ai facut-o doar pentru ca nu era nimeni altcineva care sa se ofere, tot poti sa gasesti beneficii ascunse.

” Do you think if Bill Gates got laid in high school, there’d be a Microsoft?”

• Nu trebuie sa te panichezi daca descoperi ca nu ai nimic relevant de zis despre ce programe stii sa folosesti la calculator in momentul in care incerci sa iti faci un CV. Microsoft Office si atat? In mai putin de cinci minute poti sa gasesti un site care te invata cum sa nu te faci de ras atunci cand suni departamentul de IT si le spui ca ai virusi pe calculator. Recomand cu multa caldura Lifehacker si categoria ‘Windows‘ sau ‘Gmail‘ pentru sugestii despre cum poti sa folosesti cele doua mai bine sau Presentation Zen (vezi ‘Top Posts’) pentru prezentari in Powerpoint care nu sunt facute cu Template Wizard. Si tot in mai putin de cinci minute poti descoperi ca nu e indicat sa abuzezi de Comic Sans MS. E jenant de simplu chiar!
• Nu vei deveni un robot, asa cum mi-au sugerat niste fete ca se poate intampla daca iti faci un ‘brand personal’. Nu, asta denota superficialitate in gandire, nu ne robotizam si nu devenim niste corporatisti, cu o servieta intr-o mana si un latte in cealalta. Foarte ocupati si impecabili. Nu inseamna ca trebuie sa eviti orice greseala si sa-ti faci griji degeaba, ci doar sa incerci sa te cenzurezi daca ai o prezenta online. Daca nu te poti abtine, anonimitatea sau diverse setari de intimitate sunt oricand solutii. E foarte usor sa nu incerci sa amesteci viata de zi cu zi cu munca.
• E mai bine sa te chinui si sa experimentezi pe pielea ta decat sa iti dea altii mura in gura. Degeaba ne amagim cu “incerc doar o data si gata” pentru ca de cele mai multe ori nu reusim, suntem prea ocupati si vom alege solutia cea mai comoda. Nu tot timpul vor exista oameni dispusi sa ne spuna ce sa facem iar unele lucruri se invata din experienta proprie, nu a altora. Trebuie sa invatam sa ne privim in mod obiectiv si cu un ochi critic pentru ca ceea ce altii ne spun despre noi nu e tot timpul adevarat, prietenii si parintii ne pot lauda talente pe care nu le avem (tineti minte concursurile de genul ‘Megastar’? Multi sunt incurajati de parinti ca au talent pe cand realitatea e alta). E OK sa platesti pe cineva ca sa iti ofere informatii despre ceea ce conteaza si sa te indrume cel mult dar nu sa faca toata treaba pentru tine. E treaba ta sa descoperi ce e bine si ce nu. Gandeste-te la Romania la Euro 2008, in aceeasi grupa cu trei giganti ai fotbalului european: Italia, Franta si Olanda. Va trebui sa treaca prin grupa ca romanii prin “furcile Caudine“.

“It is all about self-esteem in the schools now. Build the kids’ self-esteem, make them feel good about themselves. If everybody grows up with high self-esteem, who is going to dance in our strip clubs?“

• Un brand nu “rasare” in momentul in care ti-ai facut un CV beton si ai ajuns la un interviu, te-ai instalat in noul loc de munca. E vorba de un efort sustinut, nu zici “eu sunt asa si asa” si astepti sa functioneze si toata lumea va fi incantata. Ar fi o idee sa fii constant interesat de lucruri, de noi oportunitati si de cum poti sa iti imbunatatesti performantele- de exemplu, sa cauti sinonime pentru cuvinte pe care le folosesti des pentru a nu te repeta. Nu vrei sa te trezesti dat afara dintr-un motiv sau altul sau in cautare de ceva mai bun si sa iti dai seama ca sunt atat de multe lucruri pe care le-ai fi putut face. Recomandarea lui Graham Furlong: “work hard and be nice to people“. Nimic nu va inlocui eforturile tale personale.
• Nu trebuie sa te impiedici de articole de genul “25 de metode pentru a …” / “Nu ti-ai facut asigurare inca? Mai e inca timp” etc. pentru ca nu tot timpul sunt folositoare. Internetul e o metoda buna de a invata lucruri noi dar te poate deprima daca te pierzi in formulari create special pentru a te atrage in a citi articolul respectiv. Stiu, suna ciudat ca venind din partea cuiva care lucreaza in publicitate dar si noi vrem consumatori inteligeni, care stiu sa discearna ce inseamna ‘calitate’ si ce inseamna ‘cantitate’. Evident vom incerca sa vindem dar scopul nostru, in general si in teorie e sa nu ne batem joc de consumatori. Bunul simt ne spune ca putem sa incepem prin a ne intreba “pe ce site ma uit?”, “cine il detine?”, “cu ce se mai ocupa cel care il detine?”. Raspunsurile pot (sau nu) sa indice o anumita preferinta sau inclinatie pentru o parere nestramutata a autorului. Treaba ta nu e sa iei orice de pe internet ca fiind adevarat. Nu sunt cele Zece Porunci biblice dar trebuie sa citesti si sa intelegi ce citesti si cine o spune. (De exemplu o companie ar putea comanda un sondaj de opinie sau s-ar folosi de cercetare pentru a face publice date care sa ne sperie doar ca sa isi mareasca vanzarile. Daca un dealr auto ar face unul si ar anunta, fictiv, ca 95% din accidente sunt cauzate de defecte la motor ar putea fi doar ca sa te faca sa vii la ei la service, nu doar pentru ca iti vor binele)

“Do you ever wake up tired in the morning?” Oh my god I have this, write this down. Whatever it is, I have it.”

Nu pot sa ma mai gandesc la altceva acum dar am zis sa contribui cu ceva in loc sa critic. E important sa ai un brand personal pentru ca totdeauna oamenii bine pregatiti vor fi la mare cautare peste tot.

¹: Stiu ca multi n-o sa fie de acord cu mine dar asta e versiunea simplificata a ideii. Pentru Marea Britanie detalii in “Cum sa studiezi in Marea Britanie“, cat despre Statele Unite, ele functioneaza aproape la fel, ultimul an de liceu fiind numit ‘Seniors Year’. Pentru cei curiosi, Common Application Website poate fi de folos.

2: Atatia erau in 1995 conform statisticilor guvernului.

‘De ce iubim Bucurestiul’

El:

“Sunt student la filosofie, am un caine pe care il cheama Bruno si maica-mea e cea mai importanta femeie din viata mea pentru ca prietena mea Mimi habar n-are sa gateasca asa ca ea. Si nici nu tipa de placere ca Nicoleta. Faceam cheta in liceu si stateam si practicam aruncatul cu privirea la gura de metrou impreuna cu gasca. Prima bere cu tata a fost la o bodega ieftina dar aia nu se pune, a fost de fapt la Capsa si tata nu bea niciodata Burger. “

Ea:

“Sunt studenta la filosofie, am un caine pe care il cheama Bruno si a fost scuza perfecta ca sa il cunosc pe Alex cu care m-am adapostit de ploaie intr-un refugiu de autobuz, locul in care am invatat prima oara sa sarut. Vremurile alea sunt undeva foarte departe caci am lasat manierele deoparte si mi-o trag prin toalete acum. Sunt doamna, ce **** mea“

Si spotul in toata gloria, distruge aproape tot ce s-a zis pana acum. Capsa nu e capsa, Bucuresti nu mai e micul Paris de mult.

O noua identitate – curios de vazut cat de repede o sa fie adoptata in Romania. Mie nu prea imi place, pare cam fad si neinteresant acum dar feedback-ul primit pare OK. Nu ‘extraordinar, minunat, incredibil’ ci OK. Era loc de mai bine.

via Brand New