Pe mine ma fascineaza incercarile de a face din Romania un brand comercial, un brand turistic, o tara in care toata lumea sa vina, sa vada, sa descopere si tot asa.
Pe langa faptul ca foarte multi oameni au trecut prin romania ca sa-si dea cu parerea, de la Wally Olins pana la Bill Clinton care vorbea si el despre brandul de tara daca mai tineti minte.
Dintr-un nou articol despre imaginea Romaniei din interior si din afara, mi-am adus aminte o chestie care mi-a dat batai de cap ieri. Nu neaparat pentru ca imi place mie sa il citez pe Stefan, dar:
„Românii nu au cultura deservirii – clientul e exploatat, nu servit. Nu suntem orienta?i c?tre client în adev?ratul sens al cuvântului”
M-a framantat multa vreme ideea asta pentru ca ma intrebam si faceam comparatii cu Marea Britanie, in mod inevitabil. Am intrat intr-un Mega Image la ora de ‘dupa munca’, pe la vreo 5.30-6, mai pe seara, stiam ca va fi aglomerat si stiam ca voi sta probabil la cozi, ca pretutindeni. Cand ajung la casa, aveam de platit vreo 52,9 lei si femeia ma intreaba daca n-am trei lei sa-i da cand i-am intins hartia de 100 de lei. Ca la casa la care eram eu nu primeau card! Ii zic ‘Nu, imi pare rau’ dupa ce ma caut in portofel si insista – hai, chiar n-aveti? Aa, nu, n-am de unde sa-i produc. I-am zis ‘Eu abia m-am intors in tara si n-am decat alti bani straini’ si cat imi puneam eu cumparaturile in pungi, nu face decat sa bombane ca n-am sa-i dau trei lei.
Tot drumul spre casa m-au macinat niste ganduri:
- Am devenit probabil prea lenesa de cand sunt in Marea Britanie unde mi se pare normal sa platesc prin card si nu cash, n-am mai avut cash in portofel decat ca sa-mi iau o cafea intr-o zi.
- Oamenii de la casa n-ar trebui sa comenteze, in special la ora la care se ruleaza cei mai multi bani din timpul zilei, cel putin asta ar fi banuiala mea ca se intampla intre ora 5 si 8 seara, in timpul saptamanii. Pentru ca a avut sa imi dea rest fara probleme.
- In Marea Britanie as fi oarecum socata daca cineva de la casa mi s-ar adresa pe tema ‘N-ai tu sa-mi dai ca sa iti dau eu asa’, acolo cel mult te mai conversezi si te mai intreaba cineva cum ti-a mers in ziua respectiva, din politete si foarte formal totul (in vreo trei locuri mi s-a intamplat asta pe la ora 11 seara)
- Chiar am innebunit de tot daca nu mi se pare ok sa te plangi ca tocmai ti-am dat bani si am cumparat de la tine din supermarket cand puteam sa parchez masina 1km mai incolo si sa imi fac cumparaturile in alt magazin?
Ah si bonus, un articol inca foarte actual despre unele saloane de cosmetica, editorialul Anc?i din TimeOut Bucuresti,
Comentarii
4 răspunsuri la „Clientul nostru, fraierul nostru”
e greu sa te intorci in tara si sa observi mitocania celor din jur… cind stai acolo, te deformezi, te uzezi si nu ti se mai pare anormal sa fi tratat fara lipsa de respect, fara nici un pic de profesionalism… Incearca sa spui intr-un restaurant romanesc sefului de sala ca nu esti servit corect, ca mincarea nu e preparata bine sau bautura nu e rece…Incearca sa vorbesti cu soferul unui autobuz care rasuna de manele sa dea muzica mai incet, sa vorbesti cu directorul unei sucursale ideb, radet, electrica sau cum s-or mai numi, despre atitudinea angajatilor de la ghiseu…
Mi-am dat seama ce imi lipseste aici, departe de tara: mizeria umana, scandalul, mitocania, manifestarile agresive, isterice si huliganice, prostul gust si exhibitionismul jalnic.
Din fericire ma bucur ca imi lipsesc, asa ca nu am nici un motiv sa ma intorc… oricit de stralucitor va fi noul brand (desi ma indoiesc, sunt prea multe interese financiare la mijloc.)
Nu-mi spune ca iti place cand nu te lasa sa pleci din magazin pana nu iei si acel 1 penny rest 😛 Uite, incearca in Anglia sa platesti cash si sa dai o suma putin diferita decat cea uzuala: in loc de 20 de lire, sa dai 18,23 pentru ceva ce costa 13,23, ca sa iti dea rest 5 lire (bancnota). Majoritatea nu reusesc sa calculeze fara casa de marcat 🙂 Asta ca sa pastrezi cat mai putin metal prin buzunare, ca altfel o sa le ai pline de monede de 1p
Angajaţii nu simt concurenţa aşa cum o vezi tu. El nu-ţi zice Mulţumesc pentru că ai venit să cumperi la magazinul pentru care lucrez, şi nici nu îi pasă. 600 de lei pe lună pentru ceea ce fac ei acolo nu acoperă şi politeţea.
Nu poţi pune un om care-şi face calculul la 50 de bani să fie politicos cu tine.
@mihai: mai bine să nu ştie să facă calcule fără casa de marcat decît să ‘greşească’. Cît despre a plăti 18.23 eu votez pentru bancnota de 18.23 lire :>
stiam ca politetea tine de educatie,adica in primul rand te respecti pe tine fiind politicos cu o persoana,in cazul asta,chiar un client..si chestia asta ca salariul e mic,chiar nu e vina clientului respectiv pe care il tratezi la sictir ptr. nu stiu ce motiv invocat ad-hoc…in fine,cum am spus,tine de educatie si sunt convins ca sunt mult mai multe cazuri de mitocanie la magazin,coafor,autobus,decat la un dealer de masini,de exemplu(ok,difera si salariile dar in maj. cazurilor si persoanele care ocupa acele posturi)
p.s.: ma bag si eu in seama,am ajuns sa citesc acest articol urmarind vreo 4,5 linkuri,si ptr ca n-am somn,m-am gasit si eu sa postez:)) scuze anticipate..:D