Azi, cand nu ma mai asteptam sa mearga nimic asa cum trebuie – de la castile care mi s-au stricat in mod ireparabil pana la pierdut cerceii la care tineam cel mai mult si plans din motive stupide sau de instabilitate emotionala (ce termeni pentru niste lucruri care se intampla atat de des 😀 ) – am ajuns la agentie dimineata la 9 ca sa gasesc ……croissante! Multe croissante, atat de multe incat mi se facea foame doar uitandu-ma la ele; singurul meu dubiu era daca o sa mi se faca rau dupa aceea din cauza ca nu mai mancasem de ore bune. Si simtindu-ma vinovata ca nu pot sa ma abtin sa nu mananc repede, asa cum fac cand mi-e incredibil de foame, am mers sus.
Toata ziua s-a derulat cu un soundtrack Carla Bruni (On me dit que le destin se moque bien de nous, qu’il ne nous donne rien et qu’il nous promet tout – coincidenta oare?), Pink Martini si abia sus in casti Patricia Kaas si Balanescu Quartet.
Cred ca nu mi s-a mai intamplat pana acum sa zic ‘e greu’ dar e al naibii de greu, de mult, de complicat, de greu de urnit unii oameni din loc, de iesit din clisee, de scos o idee trecuta de prima mana .
Cine n-a experimentat greturi matinale fara sa fie gravida sau pur si simplu mahmur trebuie sa incerce dormitul pe birouri, durerile de spate, gatul care incepe sa sune a … a .. nu stiu, dar trosneste destul de des si nu suna bine. Sa suporte un zmack insistent si nervi fara sa aiba o explicatie pentru ei, un fel de SPM ceva mai accentuat si permanent, sa forteze un zambet la un compliment, sa faca dus ca sa simta ca poate adormi mai bine si nu ca s-ar putea trezi, sa suporte soneria de la ceas si fruntea incretita de dureri de cap. Si cumva ma intorc la insemnarea lui chops care mi se pare din ce in ce mai adevarata pe zi ce trece. Petruuuuu vrei sa imi fii guru? Mentor?
Nu stiu de ce azi toata ziua m-am uitat in ochii altora (oricum treceam cu privirea prin ei, nici o problema) si aveam senzatia ca se uita inapoi si zic ‘da, stiu cum e. asta e.’
Acum, noapte buna.