Krax

In mod oarecum natural, cred eu, dupa ce Pepsi a luat grupul Star Foods, producator de niste snack-uri si alte chestii care mie imi sunt cam indiferente (din motive obiective si subiective). a iesit si o campanie nou nouta, fresh from the local supermarket.

Prima oara cand am vazut-o am fost oarecum …surprinsa. Am trait ca sa vad ca exista si reclame pentru oameni normali si in Romania! Pardon, adolescenti normali, ca sa zic asa. Sau cel putin normali. Nu, nici asta nu-i cuvantul…adolescenti obisnuiti, comuni, cum o fi.
In spotul „Liceul”, sunt vreo 2 stimabili si o stimabila care stau undeva pe scari si practica un sport foarte popular la noi, anume aruncatul cu privirea la cei care trec pe hol. Intai trec vreo 2 stresati, un el si o ea, cu niste ghete din acelea de care poarta 3 sferturi din populatia Bucurestiului, baieti si fete.
Toata chestia asta imi aduce aminte, ca o paralela, de o intamplare destul de ciudata. Prin octombrie anul trecut ma intalnesc cu o colega pe la Romana, care trage de mine sa intram intr-un magazin sa-si caute „ghete din alea de care se poarta”, doar ca eu eram cam in intarziere si am amanat placerea de a face shopping pentru ghete trendy, ca apoi sa vad ca toti poarta „din alea”.
Revenind, cei 3 care se uita la toti care trec pe holuri mesteca chipsurile alea cu subinteles, dind nastere la un nou cod morse, alcatuit din rontaieli, cu un sens ascuns.
Ea ne zice „Shi-a facut ceva la par?” – „Supermarfa adidashi!” (tradus intr-un limbaj mirc perfect) , dupa care decurge un scurt dialog si se ajunge la concluzia „Lasa, prea se rup in figuri!” sau ceva de genul; trece apoi uber-geek-ul, cu o mapa studenteasca in mana, iar ea se uita, zambeste, produce un „Imi place….” care genereaza stupoare, dupa care completeaza singura „….gustul, ce altceva?”, mancand in continuare.
Gluma e nesarata si nu prea multi gusta, iar probabil toata placerea pe care o produce spotul e inceputul si faptul ca se creeaza acest nou mod de comunicare, prin rontait de Krax.

Intr-adevar, o sa pornim toti o mini-revolutie, o sa ne asezam pe scarile pline de praf (trecand peste idealismul din reclama) si o sa mestecam Krax, uitandu-ne cu subinteles unii la altii.
„Mamaaaa cum e imbracata aia”
„Daaa, asa e, dar oare de ce?”
„De vaca ce e!”

Persoanei mele i-a placut mai mult spotul „Autobuzul”, care in esenta are o gluma mai buna la baza, dar care ma enerveaza din cauza subtitrarii inteligente „Eshti buna de tot”, zise printul, uitandu-se la printesa din autobuz. „Ia intoarce-te, sa-tzi vad shi ochii”, care ma zgarie pe creier in continuare, sfarsitul spotului dandu-mi o satisfactie mare de tot. Ea nu coboara la prima, cum vroia el, ci ramane si ii mesteca in ciuda. „Doar nu vroiai sa-ti iasa din prima”. Well, life’s bitchy, pare a ne spune, dar Krax tot e bun. Ce te faci cand te afli din nou in postura de a mesteca Krax si iti aduci aminte de flirtul nereusit din autobuz? Arungi punga la gunoi?

Initiativa in sine e buna, daca nici Krax n-ar avea un gust asa de artificial…da, recunosc, am mancat, am cazut in pacat si pentru mine are un gust foarte artificial de ceva cu branza, respectiv ceva cu aroma pe care ar trebui s-o aiba, dar care-i lipseste, de altfel, la fel ca la restul chipsurilor.
Brand managerul a inceput cu dreptul cel putin si e pe calea cea buna, doar sa n-o dea in bara, ca atat ii trebuie.

Poate ca la raft o sa vad si eu poza respectivului, care se uita in jos si imi zice „Supermarfa adidashii” sau o s-o regasesc pe domnisoara din autobuz, care sa-mi zica „Ce, vrei sa-tzi iasa din prima?”. Sau, de ce nu, „Ti-ai facut ceva la par?”. Poate ca nu…dar cel putin o sa uit ca era vorba de un autobuz, moartea tuturor reclamelor bune, care le introduce in anonimat cand ma vad in fata raftului….