season

E luni şi ştiind că o să plec sâmbătă şi că trec pe la coafor joi nu mai am chef de absolut nimic la serviciu. E cu atât mai rău cu cât afară e frumos şi soare, mă simt ca în vacanţă şi văd clubul de canotaj aproape în fiecare dimineaţă. Când ies pe balcon mai nou am senzaţia că sunt la mare, mai ales că vecinii au decis să aibă prima petrecere în jacuzzi pe anul ăsta şi de afară se auzea numai muzică pe lângă restul bărcilor care se plimbau în sus şi în jos de-a lungul canalului. Muzica nu e neapărat pe gustul meu dar tolerez mai uşor MGMT decât tolerez manele 😀 E o stare foarte, foarte ciudată şi cred că productivitatea scade dramatic, grătarele ies la înaintare şi nu ştiu cui să mulţumesc dar aici cel puţin nu se fac grătare pe balcon pentru că în afară de câteva clădiri noi nu prea există balcoane. Nu am chef să lucrez şi implicit nici să scriu despre muncă, deşi am câteva idei pe care le ţin de ceva vreme în caietul cu notiţe dar cred că lumea o să îmi mulţumească mai degrabă…

Ieri dimineaţă the boo a reuşit să mă facă să mă gândesc serios la o mică excursie până la Paris în iunie, nu de alta dar tot n-aveam planuri de vară şi de când s-a infiltrat în minte a devenit din ce în ce mai reală ideea 🙂 nu ştiu încă ce o să se întâmple sau dacă o să se întâmple dar posibilităţile sunt nelimitate (cât e oraşul de mare cel puţin) şi momentan doar asta contează în mintea mea orientată către vacanţă 🙂

Altă parte proastă e că deja a început sezonul (aka social season) şi de acum până în iulie o să am un „to-do” list social cât ziua de lungă pentru că doamne fereşte să ai prieteni în Manchester, mai bine să fie toţi în Londra şi West Mids. Cred că e un semn. Îmi propun dar nu promit să fac poze în Oxford, la Londra, în Henley-on-Thames la Regatta (măcar acolo reușesc să reciclez o rochie deși trebuie să fie sub genunchi și în plus mai trebuie și pălărie), eventual și la Paris dacă ajung, din București mă îndoiesc pentru că toată lumea îl ştie şi în rest poate pe final şi la Epsom dar cred că până atunci o să prefer să fac altceva decât să stau sub soare cu Pimms şi căpşune. Până atunci o să fie şi Wimbledon, ziarele o să ne spună cât de aglomerat e şi cum lumea parchează şi în cimitir doar ca să fie mai aproape de unde se petrece acţiunea şi o să pretindem că Murray e englez când câştigă şi scoţian când pierde.

La serviciu e cu atât mai interesant cu cât au început să pună şezlonguri afară în zona în care lucrez – cine citeşte din întâmplare, mi-ar plăcea să zic că lucrez undeva gen Monaco dar adevărul e altul – şi mai au un pic şi deschid şi barul în aer liber ca să fim toţi ca nişte afternoon drunks dacă o să continuăm aşa. Devine mai uşor să trec peste propriile nemulţumiri când restul lumii pare la fel de entuziasmată de vremea de afară.