Am reusit sa ajung in al 11-lea an si incerc sa rezist eroic inca vreo 2. Sau doar unul, daca asta nu se pune (dar se pune …si inca …)
Pentru ca la noi nu sunt clase decat de la a 5-a in sus, profesorii (si cred ca si directoarea) au uitat cum e sa fii in clasa I, sa vii in uniforma, gigea, sa te ia invatatoarea in primire, sa te agati de mama si tata ca nu vrei la scoala si asa mai departe.
De fapt cred ca toata lumea a uitat cum e sa faci asta, ca acum vii la scoala in uniforma cu ghiozdanul in spate, tata te filmeaza si mama vorbeste la telefon cu cei de la birou. Colegii tai noi te intreaba ce jocuri ai si le pica buchetul de flori de 30 de lei din mana, buchet pe care doamna invatatoare oricum n-ar mai fi putut sa-l primeasca, pentru ca trebuia sa mai cheme un jandarm sa i le duca la masina.
Asta, sau inceput de scoala in Iorga si Monnet.
La noi nu mai e asa. La clasa a 5-a, cei care au ajuns aici nu sunt deloc entuziasmati, le lipseste orice drive. De fapt, nimeni n-are cum sa fie entuziasmat cand totul merge prost pe-aici si toti au senzatia ca merge foarte bine si nu trebuie schimbat nimic. La noi, ultima incercare de a potoli hoarda de mitocani ce urlau prin curte, fluturandu-si telefonul cu ultima manea prin aer a esuat, raspunsul la ea fiind „Ce baaaa de cand faci tu ordine in scoala?” (adresata unui profesor, nu orice persoana).
In clasa, daca nu ai avut telefon 3G nu ai trait, pur si simplu. Nici nu existi, esti o nulitate. Daca n-ai tricou cu „PUTA MADRE 69” sau pe care sa scrie mare NIKE (a se observa atasamentul fata de brand si aceasta dorinta de afirmare si exprimare a valorilor lui afisandu-te cu el pe tricou) inseamna ca nu ai haine anul asta scolar. Ceva mai incolo, daca afla ca ai bani sa platesti World of Warcraft, esti „ala cu bani care nu vrea sa ne dea”. Pentru ca de obicei domnii care isi permit astfel de tricouri nu au bani nici sa-si ia Pepsi de la bufet. Dar telefonul asigura o domnisoara si mai draguta care sa iti ia, considerandu-te un dulce. Cei ce au reusit sa aiba tricouri branduite discret se pot considera adevarati artisti neintelesi de soarta.
Tot ieri am descoperit ca probabil ma chinui degeaba sa invat franceza, ca oricum n-o sa invat nimic in urmatorii doi ani, cel putin in momentul de fata ma descurc mai prost ca in clasa a 8-a, involutie, draga involutie.
Tot azi, stim-noi-cine s-a prezentat imbracata minunat, foarte frumos si dragut, dar destul de inexplicabil descoperita. Moment in care 7 din cele 9 fete din clasa s-au decis ca vor uniforme. De ce sa ne chinuim noi cand vine cineva si isi baga (efectiv) picioarele in tot. In plus, check it out, tot chestia cu brandurile, mai nou se poarta limba de la pantof peste blugi, sa se vada mai bine ca scrie NIKE si acolo. E cel mai cul.
Si ca un final la chestia asta,
Se aplica si la „let’s dress up gay, marketers will think every teenager in this country does it”