Am fi tentati sa credem ca unul din cele mai emotionante peisaje este cel al bunicului cu nepoata sau nepotica in parc la joaca sau in plimbare pe strada.
Gresit!
In ultima vreme, ori nu merg eu in parcul care trebuie ori nu mai sunt copiii ce trebuie. Bunici obositi alearga dupa odraslele copiilor lor ca sa ii smulga din batai in care isi rup maini si picioare sau doar ca sa-i dezlipeasca de scaunul leaganului si se aleg cu ce? Cu multumiri? Nu. Cu „Tampitule!” / „Tampito” / „Abia astept sa scap de tine!”
Nu sunt inca sigura ca vreau sa am copii ca sa-i las pe mana bunicilor sa aiba grija… mi-e mila de bunici.