Citeam azi Evenimentul Zilei si un articol in care Laura Georgescu-Baron povesteste despre cum se poate filma in Bucuresti fara a-l face sa para Bucuresti. Ceea ce e trist este ca ar putea sa arate mult mai bine uneori, si nu vorbesc doar de centrul orasului sau de cartierele mai instarite. Ar putea daca oamenii ar tine cu adevarat la el, ca de oameni care iubesc Bucurestiul am auzit destul dar singura persoana pe care am vazut-o ridicand o sticla de plastic care nu era a ei e Diana.
Ceea ce e socant in articol e urmatorea formulare:
„[…] artificiile prin care producătorii de reclame scot cadre cu aer occidental dintr-o capitală înjurată de toţi.”
Serios?
Probabil ca ar trebui sa-l lase asa, sa aiba si cei de la post-productie din agentii de munca.
Comentarii
3 răspunsuri la „Bucurestiul din reclame”
Uneori, daca Bucurestiul ar fi fost cumva mai sanatos din punct de vedere estetic, facatorii de publicitate ar rata campanii de genul celei cu prea popularul Dorel si gasca lui de basamagii. Unde s-ar mai putea reproduce gropile si cenusiul de acum? 🙂
din motive de lucru intens si drumuri spre job care ocolesc centrul, trec destul de rar prin zona Unirii-Universitate-Romana-Cismigiu-Mosilor…
si de fiecare data ma surprinde schimbarea in bine
ba mai multe strazi perfect asfaltate printre casutele din centru
ba vitrinele elegante si disparitia completa a afiselor mizere de pe schelele de unde acum e Romtelecom si Novotel
parculetul din colt de la universitate
caleasca de iarba de la TNB (asta era prin vara)
nu mai merge multa lume pe jos prin centru, poate e si asta un motiv pentru care cam lipsesc gunoaiele…
Bucurestiul nu e un oras! E o aglomerare de categorii sociale ce isi ocupa timpul liber mestecand ciunga, band bere, facand gratare, fumand, mancand, muncind, etc. Pana aici suna bine. Mai departe se completeaza cu „si tot ce ramane in urma lor se arunca pe strada, se lasa pe trotuare, se lasa pe spatii verzi, se arunca pe jos,…”.