1. MAY YOU BURN IN HELL WITH YOUR AD’OR SEMINARS, THE FUCKING IMPOSSIBLE HOURS, THE FUCKING PRICE AND EVERYTHING ELSE.
De bine ce vroiam sa-mi fac un pseudo-cadou de ziua mea, de ce oare nu ma mai mira, seminariile lor sunt trecute la niste ore la care naiba stie cine o sa ajunga, naiba stie cine o sa plateasca atat ca sa asculte si sa si bage la cutiuta si iar se vor trezi ca la editiile din anii trecuti in care vor vorbi „ca de la professional la professional„.
drept urmare ma voi aseza in colt si voi astepta sa imi treaca … sau nu; iar m-a apucat durerea aia de cap care va tine o saptamana, conform traditiei.
si mai trist e faptul ca de cateva saptamani, vreo 3 mai precis, mi-am mai cumparat o cutie de anti-nevralgice care s-a dus pe apa sambetei mai repede decat as fi crezut. Probabil detin recordul de 21 de zile si 20 de pastile, ceea ce inseamna o pastila pe zi aproape, cu greata si nose bleed-ul de rigoare, ascuns cu multa grija de ochiul banuitor al rudelor. naspa rau senzatia if you ask me. dirigu nu vrea sa vada parinti la scoala, ca „avem si noi o varsta deja„. eu ma oftic; eu fac pe aia buna si care invata si tot in capul meu se sparg oalele si oamenii care vin beti morti la scoala pe la ore scapa basma curata ca-s „oameni de lume”, clasificare data in urma excursiei din Italia de anul trecut. mi s-a cam luat si mie de mitocani care scuipa cocosul pe care l-au mancat pe banci, care … , care ….., care …. la la la you get the point.
cine zicea ca anii de liceu au fost cei mai tari sa le faca fetelor/baietilor lor o favoare si sa-i dea la scoli particulare, fara frica de a-si transforma copilul intr-un nerd sau un elitist in grupul de prieteni. unless you want your kid in porn movies on the internet or drunk as a fiddler, don’t send him to public school, institutie generatoare de frustrari pentru cei non-turmisti, non-manelisti si cu obrazul subtire.
Sa doarma cine are timp, sa-si faca unghiile alea care nu sterg tabla o saptamana intreaga si isi baga mana in buretele ala jegos pe care altii il arunca prin clasa, sa se relaxeze aia care nu sunt facuti drogati sau handicapati.
vesnicele comentarii cu „muta-te”, vesnicul comentariu cu „credeti ca sunt vreo masochista de-mi place sa fac vanzari la bristol meyers cu niflurilul lor?”.
probabil as putea fi catalogata drept proasta sau naiva ca vreau sa ma duc (nu pentru ce se zice acolo, dupa cum cred unii, ca de invatat am invatat de mi-a iesit pe nas brandingul si edv?ârtaizingul „din carti” de la consiliul britanic si in alte locuri, iarasi o sa dau peste vesnicele comentarii legate ba de creativitate, ba de strategie, ba de ce naiba le mai trece oamenilor prin cap) si ca nu sunt inca „studenta” ca sa am orar de „studenta” si intrare libera ca de „studenta” sau preturi „studentesti”, that fucking clich?? I hate. stiti ce? tocmai am descoperit ce voi face in acei cativa ani cu primul salariu. i’m gonna buy me a chainsaw sau o ranga, ca e mai ieftina.
2. cel putin doua persoane pe lumea asta se bucura pentru mine, excluzand rudele.
3. hateful stuff against maggi de pe taredisco.ro/muie a disparut. s-o fi imputit treaba in danemarca!
4. ai mei mi-au facut deja unul din cele doua cadouri pentru ziua mea anul asta. de primul m-am bucurat o gramada pe moment dar dupa aia m-am gandit din nou si nu mi s-a mai parut asa de grozav. dupa aia m-am mai gandit iar la el si mi-am dat doua palme ca m-am si gandit ca „nu merita”. am mai stat si am meditat un pic la el si mi-am dat seama ca pana la urma nu conteaza cine, conteaza ce si ca sunt fe?úe mai mult decat cunoscute, persoane care ma stiu de pe la 8-9 ani. inca putina analiza ma determina sa imi fac singura curaj („curaj gaina, ca te taie”), de fapt ma impulsioneaza sa am acea rabdare care mie imi cam lipseste in astfel de momente. de asteptat astept doua lucruri. unul e nemurirea sufletului, so I can check it off.
peste cateva ore, o sa se intample doua lucruri
– o sa recitesc insemnarea si o sa ma apuce iar senzatia „aia”
– o sa mi se para super cretina si o sa vreau sa o sterg, dar totusi o las.
de ascultat: Pink Martini – Sympahtique
„Je ne suis pas fi??re de ?ža, vie qui veut me tuer…c’est magnifique ?¬tre sympathique, mais je ne le connais jamais;
Je ne veux pas travailler, noooon, je ne veux pas d??jeuner …. je veux seulement l’oublier et puis je fume”
(doar ca eu nu fumez)