Mi s-a șoptit din culise să mai scriu și despre casa, ce facem și cum en gândim la ea, pentru că aparent mai e lume care are fantezia asta de a se muta la sat și de a renova o casă veche. Va spun din prima că nu e pentru toată lumea. Trebuie să aveți răbdare, nu numai bani. Dar noi suntem niște masochiști cărora le plac lucrurile grele, așa că nu ne sperie faptul ca va dura mult si ca vor fi frustrări.
Astea fiind zise.
La 6:30 dimineața ne-am trezit cu ploi torențiale afară. Auzeam ceva care picură în birou, semn clar că unele țigle de pe acoperiș au cedat din nou și s-a prelins de la etaj.
Ma duc sus să văd, acolo era cam prăpăd. De unde înainte era o singura țigla problematică, acum erau mai multe firicele care picurau în camera de depozitare (etajul nu e amenajat). Pe scară picură cel mai rău de fapt, pentru ca avem și niște păsări care au decis să-și facă cuib fix unde nu trebuie și să mai împingă niște țigle. Afară, aceeași poveste. Începuseră să se formeze niște bălți enorme, cum n-am mai văzut până acum.
Un articol recent de pe severe-weather.eu (sursa mea de știri meteorologice și uneori consolare) descrie o explozie semnificativă de vreme care a lovit Alpii și nordul Mării Mediterane pe 28 august, cu nordul Italiei și sudul Elveției așteptând inundații catastrofale din destrămarea Uraganului Erin.
Noi suntem la periferia acestui sistem în Silezia Inferioară, prinzând revărsarea dintr-o depresiune adâncă care se mișcă prin Europa centrală. Nu au venit cei 300 mm de ploaie prevăzuți pentru Alpii italieni, dar suficient cât să umple gălețile de pe acoperiș la răsărit și să ne reamintească de ce oamenii normali nu renovează de obicei case vechi de un secol în timp ce cresc bebeluși și încep companii noi.
Înapoi în noiembrie 2023
Situația de azi mă face să mă gândesc la noiembrie 2023, când am avut ploi intense care au inundat pivnița. Subsolul, cum ar veni, dar mi-e mai ușor să-i zic pivniță pentru ca e același cuvânt și în polonă.
Am cumpărat o pompă și am început să scoatem apa din subsol. Mergeam după muncă în fiecare zi, dar era o muncă de sisif. În cele din urmă, am renunțat după ce ne-am dat seama că se va infiltra din nou.
Prin zonă câteva din câmpurile din apropiere s-au inundat și nu s-au uscat până târziu în primăvara anului următor, când eu mergeam la primele ecografii.
Înapoi în noiembrie 2024
Eram în România, așteptând să se nască fiul nostru, dar eram cu ochii pe știri și un webcam asupra Odrei. Polonia era inundată, iar zona noastră resimțea fiorii inundațiilor din 1997.
In 2024, ploi extreme au depășit capacitatea râurilor, cu râul Nysa din Kłodzko atingând un record de 798 cm – peste nivelul inundațiilor din 1997 – și cauzând scufundarea pe scară largă a străzilor, caselor și infrastructurii, ducând la evacuări, pene de curent, contaminare a apei și o breșă a unui baraj pe un alt râu din zonă (Morawka). Citeam recent că locuitorii din Kłodzko încă luptă pentru banii de asigurare un an mai târziu. Oamenii sunt încurajați să viziteze regiunea pentru turism, pentru a cheltui bani și a ajuta la restaurare.
Orice vine din Cehia ajunge, pe Odra, și aproape de noi. În 2024, Odra a atins un vârf de aproximativ 7 metri, amenințând digurile deja slăbite de întreținerea proastă și activitatea castorilor. Echipele de urgență, inclusiv pompieri și unități militare, au lucrat în zonă ca să consolideze malurile și a preveni breșe majore.
Știm ca e puțin probabil ca apa să ajungă unde suntem noi, destul de departe de Odra, dar nu e imposibil. Când am cumpărat casa eram conștienți de toate astea, chiar cercetasem cam un an de zile ce ar putea să ne lovească și în ce fel, în cam toate zonele țării. Concluzia a fost simplă: realitatea e că schimbările climatice creează riscuri sau probleme curente peste tot. De exemplu, în Varșovia problema majoră e secarea râului Vistula, și economia de apă curentă. În San Francisco nu m-aș fi băgat niciodată (cu asigurare cu tot) să iau o casă care risca ori să pice la cutremur, ori să ia foc de la incendii.
Înapoi la zi
Încă un an, încă o ploaie majoră.
Așteptăm să treacă și poate reparăm țiglele. Toată casa așteaptă în continuare aprobare pentru lucrări, dar cererea e blocată într-un proces birocratic prea complicat de descris aici pe final. Poate merită postarea lui separată într-o zi când o să avem puțină distanță de evenimente. Poate pe viitor vom depune o cerere pentru un proiect de urgență dat fiind că scoatem gălețile la înaintare când dă o ploaie mai severă.
Până atunci, reparăm ce putem așteptăm ca funcționarii care se joacă de-a arhitecții să ne permită să o reparăm cum trebuie. Partea bună e ca inundațiile din subsol și ploile anterioare ne-au învățat unde să punem gălețile.