Ultima dată când am fost la Sibiu și în Transilvania a fost în 2021.
Datorită Instagramului Irinei, am aflat că între timp a apărut un loc care face exact ce îmi doresc eu să fac şi in care as vrea sa fac popas. Nu e o reclamă platită pentru că nu am fost, dar rar mi se întâmplă sa ma inspire ceva la prima vedere. În acelasi timp mă și face puțin invidioasă că altcineva trăieste genul de viață pr care sinnoi il construim. Bethlen Estates e genul de loc în care mi-aș dori să locuiesc și în același timp să construiesc, doar că e în Transilvania.
Familia Bethlen an ales să restaureze căsuțe săsești de 300 de ani în loc să ridice un hotel modern. Se pare ca și-au făcut o reputație transformând proprietăți dărăpănate în pensiuni sustenabile. Împreună cu conacul original al familiei, au restaurat și alte clădiri istorice în și în jurul Crișului, de la căsuțele săsești și fosta casă a castelanului până la școala și hambarul satului.
Și noi am ales, de asemenea, o casă nemțească veche din secolul XIX, pe teritoriul Poloniei de azi, în loc să construim ceva nou sau să cumpărăm o casă prefabricata sau din catalog. Simțim, la un nivel profund, ce înseamnă să vezi potențial într-un spațiu patinat de vreme, chiar daca renovarile pot să-l transforme în sacul fără fund. Probabil suferim de acelasi tip de afecțiune iubind clădirile vechi, doar că ei au terminat, iar noi încă ne ocupăm de baby proofing în living.
Pentru mine, descoperirea asta e o dovadă că e posibil să restaurezi în mod autentic: s-au folosit de meșteri locali și tradiții vechi. Fierari și lucrători în cupru au fost cooptați pentru a păstra autenticitatea fiecărei pensiuni (unele având peste 300 de ani), folosind cuie, mânere și balamale forjate manual, precum și grinzi și țigle provenite local. Și noi vrem să facem la fel în ceea ce privește casa și grădina, chiar dacă suntem înconjurați de lume care mai degrabă ar pune ce găsește repede și ieftin.
Mă impresionează și faptul că e singurul hotel românesc listat pe SLH (Small Luxury Hotels of the World) — un site cu o colecție frumos curatoriată de locuri pe care le-am mai vizitat.
Bethlen Estates pare că reușește să fie genul rar de experiență de călătorie pe care o caut și pe care mi-ar plăcea s-o creez. Nu îmi place luxul modern ostentativ sau vibe-ul prea retro „de muzeu” care mă face să simt că am dat ceasul înapoi prea mult, ci de un echilibru în care fiecare detaliu e ales cu grijă și calitatea materialelor și finisajelor contează. Locul pare primitor, dar și elegant. Pot să sper doar că și gazdele sunt pe măsură.
Pe lângă aspect, mai bifează și multe din criteriile mele. E aproape de natură și de trasee. Te poți da jos din pat și porni la drumeție, merge călare sau pur și simplu poți să rămâi în grădină să te bucuri de liniște. Și noi am avut criterii similare când am căutat.
Au și un restaurant unde poți savura o experiență fine dining. Îmi place când un loc rămâne memorabil nu doar datorită locației, ci și grație meselor. O destinație frumoasă e completă când are și preparate frumoase, dar și sățioase.
Și nu în ultimul rând: produse locale. Fie le cultivi tu, fie susții comunitatea care o face. Într-o țară în care vorbim de cât de mult se importă, mi se pare un lucru bun cand produsele nu călătoresc mult și poți mânca ce e de sezon sau specific bucătăriei locale.
Ei înțeleg. Au ales ceva vechi și imperfect în locul previzibilului și al noului. Văd frumusețe acolo unde alții văd povară. Doar că ei au terminat; noi încă adaptăm sufrageria pentru copil și nu am început renovările, așteptând autorizația de construire. Așteptarea asta ne seacă uneori, dar e un pas necesar la o muncă ce poate să ia ani buni.
Data viitoare când venim în România, vreau să văd cu ochii mei ce se poate realiza când chiar termini ce noi abia începem. Poate o să și ajungem acolo în curând, alături de câteva alte destinații pe care le avem în minte odată ce băiatul se face un pic mai mare, anume Viscri125 și Hadar.