Comoara mea,
Scriu asta pe fugă cat dormi și reușesc să petrec câteva minute adunându-mi gândurile.
A trecut un pic peste o lună de când te-ai născut și am petrecut primul Crăciun și an nou împreună. Nu-mi vine să cred că totul s-a întâmplat la un an distanță de crăciunul în care bucuria ne-a ocolit.
De când te-ai născut, viața noastră s-a umplut de bucurie. De când te-am ținut prima oară în brațe la spital nu mai sunt la fel, și nu mai suntem la fel. Nu mă mai gândesc la mine doar ca femeie, ci mamă acum, și nu mai suntem doar un cuplu, ci o familie. O să înțelegi diferența abia când o să treci și tu prin asta (poate).
Cele doua nopți în spital în care n-ai fost cu mine în cameră mi s-au părut prea lungi și abia am așteptat să te luăm acasă ca să ne cunoaștem mai bine și să ne începem drumul împreună.
Bunicii tăi te-au îndrăgit instant, chiar dacă te-au surprins doar dormind la fiecare vizită, și străini au început să ne ureze mulți înainte și sănătate atunci când ne văd pe stradă cu tine în brațe.
Pe zi ce trece, descopăr alte cotloane și firicele ale dragostei pe care o simt pentru tine. Când mă uit la tine cum dormi, simt că indiferent ce altceva realizez în viața asta, venirea ta pe lume eclipsează orice altceva.
Acum, la o lună de când te-am cunoscut, ai devenit un bebe curios care adoră să privească lumea din jur – de la cărți până la umbre și perdele. Uneori te țin în brațe ca să poți să te uiți mai bine la o lumină sau la un apus, plăceri simple care au devenit ritualul nostru zilnic.
O să fii un mic motion junkie – îți place atât de mult să fii plimbat în brațe, și, chiar dacă uneori mi-aș dori să-mi recapăt mobilitatea, conexiunea asta temporară e mai importantă; știu ca o să vină o zi în care o să fugi de îmbrățișări și o să vrei să fii independent.
De fiecare dată când adormi la pieptul meu oftezi și mi se umple inima de bucurie pentru că ăsta e locul în care te simți în siguranță și poți să te relaxezi. Astea sunt momentele mele de respiro în care mă gândesc la viitorul meu și al nostru împreună. În momentele astea am o singură certitudine: viața mea profesională va trebui să ia altă direcție, dar nu mi-e foarte clar care. Prefer să-mi torn timpul și energia în ceva care o să ne ajute să trăim o viață mai echilibrată după ce atâția ani mi-am devotat timpul și energia inițiativelor altora.
De bine ce se termină luna, ai început să descoperi lumea cu ochi din ce în ce mai mari și curioși. Te văd cum privești fascinat cărțile din biblioteca bunicului tău, descoperi cu uimire forme și modele peste tot, și primul tău zâmbet a fost pentru tati — glumim ca e probabil din cauză că eu sunt cea care îți schimbă scutecele si hainele, ceea ce nu-ți place deloc momentan.
Crești și te schimbi în fiecare zi, și suntem aici să descoperim lumea împreună cu tine, pas cu pas. Viața cu tine nu seamănă deloc cu ce am auzit de la alți oameni care nu se bucură la fel de copiii lor; nu ne-ai stricat programul, tabieturile și rostul, ci le-ai îmbogățit. Abia ai venit pe lume și deja mi-e imposibil să îmi imaginez cum ar fi fără tine.
Lasă un răspuns