Așa cum unii oameni au fantezii să-și deschidă o cafenea sau să se apuce de ceramică din lut sau să dezvolte alte hobby-uri într-o meserie care să îi salveze de cea pe care o au de fapt, așa și eu mă gândesc uneori la turism: valorificarea unor locuri și a unor oameni pe o scenă mai largă (chiar dacă mă lupt cu faptul că nu e mereu sustenabil). Am eu capitalul de investit sau experiența necesară? Nu. Dar fantezia e fantezie.
Am citit zilele trecute un articol despre Herculane și alte paragini turistice, locuri care ar fi putut să fie frumoase, dar care au fost lăsate în paragină de autorități și de oameni. Chiar și așa, din motive necunoscute, Guardian încă recomandă stațiunea ca destinație turistică. Doar că perla îndrăgită de Habsburgi și înfrățită cu alte băi termale populare din Europa nu mai e decât o umbră a ceea ce a fost odată, și e neclar dacă va mai renaște vreodată deși există dorință și intenție de la generații mai tinere:
Băile Herculane suferă de o boală aproape incurabilă – regimul de proprietate încurcat și pe alocuri incert. În cazul Băilor Neptun, clădirea aparține primăriei, dar terenul se află în proprietatea a doi investitori privați care deși, inițial, își dăduseră acordul pentru intervenția noastră, între timp, din diverse motive, s-au răzgândit. – HerculaneProject
Articolul de pe Hotnews avea niște comentarii bine punctate. Unul dintre ele, în speță, zice „bunicii europeni cu bani s-au prins că e mai interesant pe un vas de croazieră de lux decât în nămolul de la Techirghiol sau apa cu sulf împuțită de la Herculane.”
Și nu e departe de adevăr, dar trebuie să ne punem de acord care bunici, și câți bani.
Statisticile arată clar că bunicii sunt din ce în ce mai mulți și că după o vârstă corpul de care n-ai avut grijă „scârțâie din toate balamalele” (alt comentator). Lumea nu doar din Europa îmbătrânește și da, mulți dintre ei se duc în croaziere de lux, deci au acces relativ ușor la câteva mii de euro.
Unii ar spune că nu se poate face turism cu nămol și apă sulfuroasă, dar nu e adevărat. Dacă ar exista o ofertă potrivită, poate ar veni.
Ofer niște contraexemple, dar nu știu gradul de ocupare dat fiind că destinațiile astea vor să mențină aspectul exclusiv.
Dacă e vorba de nămol, hotelul de cinci stele San Montano (Italia) are un pachet de tratament de cinci zile – doar pentru picioare – care te ușurează de 800 euro. Pachetul și include, printre altele, cinci băi cu ozon, două împachetări cu nămol Nitrodi, trei împachetări cu alge, plus masaj limfatic.
Dar nu toate stațiunile au nămol și apă termală. Există, bineînțeles, și clinici de slăbit, ca Buchinger Wilhelmi din Elveția (printre multe altele) unde atracția principală e că ești pus la regim, supravegheat zilnic, îți face altcineva programul zilnic de mâncare și e mult mai simplu să slăbești cât condițiile de mai sus sunt întrunite.
Dar să zicem că semaglutidele sunt populare și nu mai e nevoie de regim. Pe lângă asta au cursuri de gătit, yoga, stretching, meditație, se face și terapie craniosacrală, qi, terapie respiratorie, masaj thailandez, eliberare miofascială … și tot așa. La programul ăsta, probabil ar veni și tinerii cu bani și s-ar înghesui să plătească mii de euro și să pună poze pe social media.
Nu doar în Elveția? Se mai găsesc în Germania, Tailanda, și alte locuri. La fel se găsesc destule locuri pentru cei care sunt prea prietenoși cu sticla de băutură sau alte substanțe, cu discreția de rigoare.
Ce se întâmplă la centrul de wellness rămâne un secret. Ideea e că există destule concepte pentru care bunici foarte bogați, mai bogați ca cei de pe vasele de croazieră, le-ar încerca. Mai ales dacă locul e departe și nu știe nimeni că te-ai dus acolo. Oamenii care au bani sunt dispuși să plătească pentru experiențe unice și de calitate, și nu e nevoie să fie neapărat în Dubai sau pe un vas de croazieră.
Cei care stau pe titlurile de proprietate ca în Herculane și nu fac nimic cu ele ar trebui să se gândească la asta. Cei care gestionează turismul ar putea fi încurajați și dezvolta lucruri de genul ăsta, dar e nevoie de investiții și de voință, și poate să-i trimită cineva măcar o zi la un tratament din ăsta, poate le vin idei cât stau la saună.
Lasă un răspuns