Despre machiaj în teorie și în practică

Weekendul trecut m-am folosit de un voucher primit cadou de ziua mea de la Bogdana. M-am dus la o lecție de machiaj la MAC și am stat cu un make-up artist timp de o oră și jumătate în care mi-a creat un look nou și mi-a arătat cum să aplic pe o jumătate de față, lăsându-mă pe mine să completez cealaltă jumătate cu mâna mea.

MAC Spitalfields

Ceea ce Bogdana numea research în numele unor proiecte de la muncă, eu am interpretat ca o ocazie de a descoperi și învăța despre ce îmi stă bine, ce nu, și cum să ajung la rezultatul dorit (oricare ar fi el) și o conversație mai amplă despre ce faca alte femei și cum stau lucrurile în lumea asta în care ai tutoriale pe net la orice pas.

Ce am învățat în ultimele luni și mi se pare fascinant, nu doar de la MAC (ca să nu dezamăgesc lumea care așteaptă un review):

1. Că tutorialele despre orice sunt în floare și sunt limba noastră comună. Două cincimi din toate femeile din țară se uită la filme pe net, iar cele mai mari fane au între 18 și 34 de ani (Google zice că ele reprezintă 87% din toate vizualizările din Beauty & Fitness). Dacă eu îți spun „rujul ăla Guerlain din filmul lui Zoella despre sertarele ei” vei ști imediat la ce mă refer, fără ca eu să trebuiască să explic. Practic, dacă ai sub 24 ani s-a împământenit ideea că pentru orice vrei să înveți sau să rezolvi, există un tutorial pe YouTube. E foarte rar ca femeile să descopere produse noi de la televizor.

2. Că pentru multe femei tutorialele și învățăturile de la fetele de pe instagram au luat locul lecțiilor de la părinți. Pentru multe fete din Marea Britanie nu există momentele de data iama în cutia cu farduri a mamei, sau cele în care mama te ia deoparte și te învață. Dinamica e un pic altfel, iar fetele nu văd fardurile mamelor într-o lumină pozitivă (mai pe scurt, „de babe”). Fetele se aventurează să încerce farduri înainte să învețe cum să aibă grijă de pielea lor, iar atunci când îmbătrânesc par că au îmbătrânit precoce.

3. Că tutorialele satisfac dorința femeilor de creativitate, pragmatism, identitate, etc. dar lasă de dorit când vine vorba de învățat. Depinde de vârstă – cele tinere se uită pentru că se identifică cu personalitățile din tutoriale, cele mai de-o vârstă cu mine ca să găsească soluții pentru probleme presante. Cam aici intră și MAC în discuție, în ideea că e mai simplu să înveți de la un expert ușor de găsit decât să cauți singur filmulețe pe YouTube care mai mult te încurcă decât de ajută.

4. Că în ciuda tutorialelor și exploziei de poze de la care să te inspiri, puține femei își schimbă rutina de zi cu zi (chiar și cu puțin) sau folosesc culori nebune. Nici cele tinere (sub 24 de ani) nu experimentează atât de mult precum crede lumea. Colectiv, nu suntem foarte aventuroase: foarte multe din noi din noi are ruj într-o singură culoare, nu schimbă produsele și brandrile din trusa de farduri de-a lungul anilor. Un alt lucru oarecum legat de subiectul ăsta e că Zoella are un film despre machiajul ei de zi cu zi (un film de 10 minute, care a primit 5 milioane de vizualizări în 12 luni) în care folosește nouă produse. NOUĂ. În fiecare dimineață.

UK beauty products

În schimb Marea Britanie are o relație interesantă cu ochii. Femeile preferă niște produse care fac genele să pară false (dacă nu au deja gene false), cum ar fi Benefit – They’re Real care se vinde ca pâinea caldă. E a doua oară când cineva îmi pune machiaj pe față și insistă să îmi dea cu trei straturi, ceea ce mie nu-mi place deloc dar se pare că opinia publică nu e cu mine.

5. Că viața e foarte grea pentru companiile cu produse „middle of the road” – aici cel puțin consumul se duce către extremele foarte ieftine (Rimmel, Sleek, etc.) sau (foarte) scumpe – MAC, Estee Lauder, Benefit, etc. E greu pentru că avem rețeaua Boots care acum distribuie produse care în alte părți din Europa nu ar apărea în farmacii. E greu pentru că acum suntem toate pe instagram și Pinterest și știm că X face produse în același loc cu Y și au alt ambalaj. E greu pentru că pe Pinterest găsim dupes la toate produsele scumpe de care nu suntem sigure și pe care nu vrem să cheltuim foarte mult neapărat. Ca la modă, toată lumea e obsedată de acel „cult product”:

“Retailers have responded to the walls falling by using their websites and social media in a very concentrated way,” says Hal Rubenstein, a fashion journalist and designer. “They will say, ‘We’re crazy about this bracelet’ and then devote 50 per cent of their marketing to ensuring that the bracelet is a hit.” ”

The Democratisation of Taste

 


de către