Întrerup șirul chestiilor plictisitoare despre muncă cu un mic comentariu apropo de așa-zisa scrisoare emoționantă a unei studente la Londra care s-a săturat de ce a văzut pe aici și își cheamă camarazii la arme și abia așteaptă să se întoarcă. Amicul Dan Berte s-a gândit că e o idee bună să îmi trimită linkul la ora 7 dimineața ca să îmi crească tensiunea înainte de a ajunge la serviciu.
Pe bune – what the fuck is this shit?
Am auzit două teorii până acum: că scrisoarea ar fi falsă, scrisă de ceva agenție de PR cu scop politic sau că nu e reală, dar fără scop politic. Oricare ar fi adevărul, lumea tot mă întreabă ce părere am, dar nu o să am niciodată timp să explic tastând pe telefon.
Ca un fel de avertizare, nu vreau și nu intenționez să scriu ceva care să laude în slăvi o anumită țară pentru că ar fi o prostie, dar e plină de alte aberații care rezonează cu alți oameni care cred în aceleași aberații.
„Istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare […] Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing”
Nici nu știu de unde să încep, dar poate ideea de tradiție străveche; în funcție de persoana pe care o întrebi, poate și coada la alimentară era considerată o tradiție străveche, la fel ca și ghilotina. Pe lângă faptul că multe tradiții străvechi au fost destrămate atunci când lumea a început să se întrebe de ce e tradiție sau la ce servește, autorul sau autoarea a ignorat „istoria” care explică de unde vin sărbătorile de Paști și Crăciun; probabil din cauză că adevărul ar jigni la nivel personal, nu neapărat un popor întreg. Ironic că o persoană care cenzurează selectiv ce vrea să audă se plânge de faptul că istoria e cenzurată ca să nu ajungă la urechile anumitor oameni care ar putea reacționa în mod neplăcut. Neplăcut pentru cine? Poate o să dea naștere la o meditație asupra conceptului de cenzură: ce este, la ce poate fi folositor și cine ar fi interesat de cenzură.
Nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr. imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.
Cred că nimic nu m-a iritat mai mult de-a lungul adolescenței decât comentariul „poartă-te și tu mai mult ca o fată” sau „îmbracă-te ca o domnișoară”, de parcă se întamplă ceva cu mine dacă nu mă conformez. The kids are going to be alright, nu se întâmplă nimic cu ei; părinții sunt cei care se panichează degeaba.
Pe de altă parte, comentariul sună a comentariul unei persoane homofobe care de fapt urăște ceva despre propria persoană, dar a decis că e mai bine să se ia de oamenii homosexuali*.
În primul rând, homosexuali au existat în societăți de pe întreg globul de când lumea și pământul, nu e ca și cum se limitează la o zonă geografică. Dacă asta nu trimite semnale de alarmă, contra-argumentul ilogic e că „sunt mult mai mulți, clar vremurile sunt de vină…capitalismul! Vestul!”. Suntem mai mulți pe planeta asta în general și numărul crește constant (de parcă e nevoie de reamintire).
În al doilea rând, în contextul a ce ziceam mai sus, n-ar trebui să mire pe nimeni că dovezile înclină spre concluzia că oamenii se nasc așa. Nu se vindecă cu spovedanii, exorcisme și alte soluții magice. You do not „pray the gay away”. Și nici nu e contagios, adică nu se învață sau copiază.
Dan întreabă mai departe – dar de ce te interesează așa de tare (sau de ce crezi asta cu tărie)?
Păi să mă gândesc. Să zicem prin absurd că am un copil mâine, îl cresc din toate puterile să nu „devină” homosexual, cam cum zice studenta: să fie „fetiță” sau „băiat” și stereotipurile lor ca atare, dar când face 12 ani descopăr sau îmi spune că îi plac membrii de același sex. Ce mă fac? Am două soluții: să neg faptul că asta s-a întâmplat, că nu, copilul meu nu poate să fie homosexual, de neconceput – „doar nu așa l-am crescut!” și să încerc să îmi „vindec” propriul copil sau să mă plâng pe forumuri și să caut consolarea în alți oameni care cred aceleași prostii. A doua soluție e să accept faptul că momentan nu am ce să fac, oricât de greu ar părea.
PLUS, o hartă interesantă legată de cele mai tolerante țări – mai e de mirare pentru cineva că țările bogate și educate sunt tolerante și cele sărace și ne-educate sunt cele mai homofobe?
Aparent Papa Francisc crede că e abuz pentru un cuplu gay să adopte. De când a devenit Biserica Catolică expert în abuzul copiilor? Hohoho, cred că știu ei un lucru sau două dacă stau să mă gândesc.
Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”.
Păi normal, că dacă altcineva nu ne ajută, e mai ușor să ne imaginăm și să ne consolăm cu ideea că altcineva ne ajută și nu suntem singuri pe lumea asta (cum de fapt suntem). Doamne ajută – dar de ce ne-ar ajuta? May the lord have mercy upon us. Actually, why should he?
De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt. NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?
Altă ironice considerând că nu îi plac rămășițele imperialismului Britanic – dar întrebarea asta ce e? Hai să-i luăm pe oamenii de peste Prut, că ar trebui să fie ai noștri. Că vor sau nu.
în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt. decenii…
Probabil dacă întrebăm autorul sau autoarea cum ar trebui să subvenționăm locuri disponibile în școli în România, Moldovenii de mai sus ar trebui să aibă prioritate înaintea unui emigrant venit din China, Asia, Statele Unite sau Africa, oricât de bun ar fi. Adică fix echivalentul „ăștia au prioritate pentru că a trăit sub dominația imperiului pentru decenii”. Hahahaha. În deplasare nu e corect pentru că nu te avantajează pe tine, acasă devine corect și acceptabil pentru că nu te privește pe tine? Jenantă logică.
Încep să mă îndoiesc de părinții care cică „i-au garantat mereu învățământ de calitate.” Poate a chiulit de la orele care contau.