Acum ceva vreme la serviciu am luat o decizie să nu folosim servicii gen Spotify sau iTunes pentru muzică, ci în schimb să cumpărăm viniluri și un sistem audio pe măsură. Părerile se împart în două tabere: oamenii care cred că am înnebunit sau suntem hipsteri și cei cărora li se pare genial faptul că ținem o mică economie pentru discuri pe picioare.
Până acum părerile au fost mai mult pozitive, în principiu din cauză că toată lumea își aduce aminte de faptul că undeva prin debara acasă la părinți încă mai există o colecție (asta dacă nu le-au aruncat fără să întrebe și le duc dorul).
Pentru noi experiența a fost interesantă, tranziționând de la întrebarea „de ce ai vrea să faci asta când nimeni sub 30 de ani nu știe cum să pună acul pe disc?” până la „hai că e plăcut să vezi colecția crescând sub ochii tăi”.
Nu vreau să le zic probleme, așa că o să le zic constatări proprii apropo de discuri:
– Tot ce se poate cumpăra nou e relativ scump; oamenii care își cumpără acum discuri au sisteme audio foarte scumpe (cel puțin 100 de lire fără amplificator și boxe) și probabil nu au o problemă cu asta.
– Uneori, tot ce e nou e de fapt muzică veche dar re-editată și republicată.
– Tot ce e vechi e scump dacă e de colecție sau ieftin dacă nimeni nu-l mai vrea (cu o excepție – când vânzătorul nu știe ce comoară are de fapt)
– Tot ce e vechi, că e scump sau valoros, nu se poate găsi online pe eBay și Amazon Marketplace sau alte site-uri de genul. Trebuie timp și răbdare să mergi prin magazine second-hand de caritate (unde oamenii care au făcut curat le-au aruncat) sau magazine de profil.
– Chiar și când ai o colecție uriașă, tot ai senzația că nu ai nimic de ascultat. Faptul că ai sute de viniluri scumpe și nimic de ascultat devine o problemă și mai mare a lumii dezvoltate.
– Nu poți să călătorești cu ele, ceea ce devine o problemă când călătoritul e o mare parte din viața unei companii, dar cred că aici ar trebui să zic ceva despre muzica de care ți se face dor atunci când nu asculți nimic.
– Cineva tot trebuie să ridice să schimbe muzica din când în când, iar uneori de fapt nu se ridică nimeni pentru că nu avem timp sau chef (problemele lumii dezvoltate). Atunci când ne ridicăm e din cauză că nu avem voie să stăm cu căști în urechi și nu vrem să auzim conversația cuiva de alături.
– Mă întreb dacă unul din motivele pentru care ascultăm MP3-uri acum e faptul că albumele, în general, nu sunt chiar atât de grozave în totalitate. Poate erau acum ceva vreme, dar chiar și cu albume grozave ajung să ascult cam 3-4 cântece și restul doar dacă adorm și las albumul pe repeat. De vreun an de zile încerc să post-raționalizez ca toată lumea că „te obișnuiești și începe să-ți placă sau descoperi o piesă și o interpretezi într-un mod inedit fără să îți dai seama” dar nu s-a întâmplat. Meat Loaf – Bat out of Hell e o melodie la fel de enervantă acum ca prima oară când am auzit-o.
– Am descoperit că îmi plac mai mult compilații bazate pe stări induse, gen o melodie de la Bon Iver aici, una de la Tindersticks după, una de la Leonard Cohen, ș.a.m.d., dar evident că nu poți să faci asta cu viniluri. Poate când o să putem printa viniluri cu imprimante 3D și o să ne facem propriile compilații, dar de fapt descoperim că se repetă istoria cu piratat casete. Unde am mai auzit-o pe asta…ah da, pirateria e de fapt lege care n-a ținut pasul cu tehnologia.
– Nimeni nu a revitalizat casetele VHS, dar bănuiesc că nimeni nu se grăbește să zică „se vede mai bine pe VHS”…
Dar na, plăcut altfel să ai luxul de a colecționa viniluri. Poate cândva o să valoreze o avere.
Comentarii
3 răspunsuri la „Observații legate de muzica pe vinil în anul 2013”
Idea din spatele discurilor de vinil in ziua de azi e cat de cat controversata, cert e ca inca sunt multi care le colectioneaza si care sunt convinsi ca „suna mai bine”. OK, suna mai bine decat ce anume? In ce situatii? Cu ce material si pe ce sistem? Daca adaugi in plus si complicatiile unui sistem bazat pe vinil, ajungi sa renunti destul de usor. Cat despre ce suna mai bine, sunt foarte multe variabile – am auzit sisteme ieftine prin care un mp3 la 256kbps suna mai bine decat ar suna un CD pe un sistem mai scump dar „sub-optim” (ca sa nu zic „prost”) ales. Dupa cativa ani de cautat si ascultat si experimentat, am ajuns la concluzia ca cel mai bun sistem e cel care-ti suna tie bine, indiferent de ce zic altii.
Pe de alta parte, este intr-un fel mai placut sa iti vezi colectia in discuri de vinil, si e o alta experienta cand le asculti, nu doar un „click” si atat. Eu n-am nici unul, din cauza de lipsa de spatiu fizic pentru discuri si pentru inca o componenta in sistem – daca vreau detalii mai multe, caut un SACD sau un .flac produs dintr-o sursa buna.
La capitolul preturi, £100 pentru un „platan” ar putea fi mult prea putin dupa parerea multora, unde mai pui ca ai putea cheltui foarte usor £1500+ pentru toate componentele (record player, integrated amp, speakers), si inca ar putea fi putin. Pana la urma ajungi la ce ziceam inainte – ce iti suna tie (sau voua) cel mai bine e pana la urma cel mai bun; greseala cea mai mare – pentru portofel – e atunci cand te mananca urechile si ajungi sa asculti ceva care-ti place si mai mult, si care evident costa mai mult…
Exista discuri de vinil bune si proaste, iar asta depinde de modul in care s-a facut imprimarea initiala pe banda de magnetofon, apoi „masterizarea” apoi „pressingul”.
Se aud mai bine, sau nu? Asta depinde de cat de bun este auzul fiecarei persoane,
dar si de cultura muzicala a acelei persoane. Pretul unui vinil,(aici acasa, in Romania), poate varia, de exemplu, de la 4 Lei, pana la 50-60 Lei sau mai mult(daca este in stare perfecta, curat, fara zgarieturi, cu coperta intacta).
Puteti calatori cu vinilurile, daca cumparati(daca „fabricati” singura) o „mapa” pentru ele. Si s-au fabricat, mai demult, chiar si pickup-uri portabile.
Ebay si Amazon nu sunt singurele surse pentru procurat viniluri…Uneori, chiar si o simpla conversatie cu un prieten, un coleg de serviciu, o ruda, iar „in extremis” , o plimbare prin talcioc, te ajuta sa gaseti discurile pe care le cauti.
Cat despre „sistem” acesta poate sa coste si sub 100 pounds(sau doar putin peste suma asta), daca veti avea rabdare sa cautati un „turntable” fabricat in perioada ’75 -’85, care sa aiba o doza buna, plus un amplificator sau…”tuner”(care sa contina si partea de preamplificare pentru pickup) si doua boxe (toate fabricate de o firma europeana sau japoneza arhicunoscuta) eventual marcate cu „HiFi”…Toate acestea nu sunt chiar asa greu de gasit si cumparat, trebuie doar putina rabdare si timp pentru a cauta.
Discurile de vinil actuale(„reeditarile), care sunt „digitalizate”, suna uneori mai „sec” si/sau mai prost decat cele originale, care suna mai „cald”, sau mai aproape de natural. (Eu prefer sa cumpar si sa ascult numai viniluri originale nu reeditari). O ureche obisnuita cu sunetul modern, redat de pe PC, de pe sisteme si „gadget”-uri fabricate in ultimii 15 ani, poate nu este obisnuita cu astfel de sunet „vechi”.
Poate ca intr-o zi veti intalni pe cineva pasionat de viniluri, care are discuri bune, dar si un sistem „clasic”…Poate are chiar un amplificator cu tuburi(asa-numitele „lampi”, ha, ha!). Sunetul redat prin sisteme cu tuburi electronice este cel mai fain, de calitate superioara, fiind apreciat de majoritatea audiofililor. Cand cumparati ceva, verificati ce domeniu de frecventa de redare (frequency response) are obiectul respectiv…sa fie (ex.) intre 30 si 16000 sau 22000 sau 28000 Hz. Oricum, urechea umama nu percepe toate sunetele la anumite frecvente foarte mari, dar cel putin veti fi sigura ca un sistem cu frecventa de redare foarte inalta este de calitate foarte buna.
Daca pot, am sa va trimit o imagine cu „sistemul” meu,((foarte „vintage”, dar tare bun -pentru mine).
(Off topic: Londra nu mi-a placut inainte de ’89 si nu imi place nici acum…)
Buna dimineata,
Buna decizie – carry on (parerea mea)!
Există și un „dar”: pentru înregistrările foarte bune îți trebuie un „lanț” Hi-Fi pe măsură. Asta dacă vrei să asculți, de exemplu Brahms, …în 3D (= experiență muzicală „holografică”). Pe boxe de birou nu funcționează.
Vestea bună este că UK este ȚARA Hi-Fi. Așadar ai de unde alege.
Cheers!
Zerg, Inc.
P. S.: merită și o comparație cu echipament care poate reda material digital (de exemplu Blu ray audio) în 24/96 sau 24/192. Cunoscătorii știu de ce. 🙂