Aveam nevoie de un mic concediu și abia săptămâna asta am reușit să plec undeva, anume în Amsterdam. N-am plecat cu gândul să văd muzee, dar toți celor cărora le-am spus de excursie au presupus că asta vreau să fac, așa că primele două dăți am ascultat discursul „dar muzeele sunt închise!” după care n-am mai zis nimănui că plec. Când am ajuns, am auzit-o pe aia cu „e frig…ce faci în Amsterdam?” ca și cum în ultimii șase ani n-am auzit „Dar e frig în Marea Britanie…ce faci acolo?”
Concluzia a fost că mai bine nu zic nimănui ce fac și unde mă duc, că dacă ar fi după ei, nu s-ar duce oriunde; mai degrabă îi pun în fața faptului împlinit.
Mi-a plăcut excursia pentru că de data asta nu am fost doar în trecere, alergând prin centru în timpul unei escale de șase ore. Mi-a plăcut pentru că a fost soare, chiar dacă mi-a fost frig. Considerând că în Marea Britanie era și mai frig între timp – zborul înapoi nici n-a putut să decoleze din cauză de ninsoare – totul a fost un mic bonus.
Mi-a plăcut pentru că am avut un hotel care mi-a plăcut mai mult decât orice alt hotel în care am stat până acum, semn că probabil nu-mi trebuie prea mult (citizenM):
Am descoperit că pot să mănânc clătite și cu altceva în afară de ciocolată (deși e combinația optimă), anume mere și coniac Grand Marnier.
Am descoperit că știu destul de multă lume care locuiește în Amsterdam, așa că am primit destul de multe sugestii de mâncare excelente, mai bine ca pe tripadvisor sau quora, care m-au trimis în locuri în care chelnerii sunt atât de blazați când vine vorba de luat banii unor oameni încât ar putea să-ți stea mâncarea în gât (Pancakes! Amsterdam, la tine mă uit).
Tot așa am descoperit că cel mai bun loc în care am mâncat (și cel mai prietenos de fapt) a fost de fapt în Gay Village – un loc în care fiecare hamburger e denumit după starletele localului, drag queens. Pe una am găsit-o și pe instagram mai târziu. Genial.
Mi-am dat seama că am o atracție neelucidată față de magazine gen De Bijenkorf, cam la fel ca pentru John Lewis la mine acasă.
Mi-am dat seama că e OK să iei turul ăla cu barca de o oră, indifirent de la cine e și cât de previzibil pare, pentru că nu toate locurile sunt capcane pentru turiști, iar prețul e probabil +/- câțiva euro pentru același lucru. Plus că acoperi mai mult teren decât la picior, așa că de ce nu.
Mi-am dat seama că e OK să mă întorc la hotel la ora 8.30 noaptea pentru că am obosit, și nu să mă forțez să stau în oraș pentru un nightlife nu foarte diferit de orice alt loc din Londra.
Și nu în ultimul rând, mi-am dat seama că limba mi se pare foarte ușor de învățat, în a treia zi deja eram OK cu comandat mâncare în aeroport în olandeză. Dacă aș avea un motiv să învăț. n-ar fi prea greu.
Comentarii
4 răspunsuri la „Am fost în Amsterdam”
ar fi trebuit să încerci și remediile naturiste ale locului: „indifirent de la cine e și cât de previzibil pare, pentru că nu toate locurile sunt capcane pentru turiști.”
Acum doi ani, la Moscova, un jurnalist din Africa de Sud a avut o definitie a limbii olandeze de-am zis ca sta mița-n coada. Citind la tine, tind sa cred ca mița chiar sta in coada: „olandeza e o engleza vorbita de un marinar neamț beat.” Tu stii daca avea dreptate sau nu :))
Foarte frumoase fotografiile. Viata este scurta si merita sa vezi cat mai multe locuri de pe glob, sa te simti bine si sa ai amintiri frumoase.
Sper sa ajung si eu curand in Amsterdam. Mare chestie ca e frig. Acum toti trebuie sa mergem in insule sau cum?